mecet definitie

10 definiții pentru mecet

MECÉT, meceturi, s. n. (Înv. și reg.) Casă de cult pentru religia musulmană; moschee mică. ♦ Cimitir turcesc. – Din bg., rus. mecet. Cf. tc. mesçit.
MECÉT, meceturi, s. n. (Înv. și reg.) Casă de cult pentru religia musulmană; moschee mică. ♦ Cimitir turcesc. – Din bg., rus. mecet. Cf. tc. mesçit.
MECÉT, meceturi, s. n. (Învechit) Casă de cult pentru religia musulmană, mai mică decît geamia; moschee mică. Strigă pașa-al Diului, Din vîrful mecetului. TEODORESCU, P. P. 480. ♦ Cimitir (turcesc). Să-l fi dus la mecet, în poala lui Maomet. TEODORESCU, P. P. 131. ♦ Fig. (Ironic) Consistoriu bisericesc. Ei, ce mai zice mecetul despre popia voastră? CREANGĂ, A. 107.
mecét (înv., reg.) s. n., pl. mecéturi
mecét s. n., pl. mecéturi
MECÉT s. v. geamie, moschee.
mecét (mecéturi), s. n. – Moschee, geamie. – Mr. micete. Tc. meçid, din arab. masğid (Miklosich, Türk. Elem., II, 127; Șeineanu, II, 255; Eguilaz 451; Berneker, II, 29; Lokotsch 1435), cf. sp. mezquita, fr. mosquée, ngr. μεντζίτι, μετζέτι, bg. mečit, mag. mecset, sb. mečet, rus. mečetĭ. Sec. XVII.
mecet n. 1. biserică turcească mai mică decât geamia: strigă Pașa al Diului din vârful mecetului POP.; 2. numele vechiului cimitir turcesc din București (în vecinătatea mecetului): să-l fi dus la Mecet în poala lui Maomet (jocul păpușilor) POP.; 3. (ironic) autoritatea bisericească: ce mai zice Mecetul despre popia voastră? CR. [Turc. MEČIT, loc de închinăciune].
mecét n., pl. e și urĭ (turc. mečid d. ar. mesğid, loc de rugăcĭune geamie mică, de unde vine și sp. mezquita, it. meschíta, fr. mosquette și mosquée, moscheĭe; ngr. mendzéti, bg. sîrb. mecit, ung. mecset). Vechĭ. Geamie mică. Numele vechĭuluĭ cimitir turcesc din Bucureștĭ: strada Mecetuluĭ, Iron. Consistoriŭ bisericesc. – La Dos. migit.
mecet s. v. GEAMIE. MOSCHEE.

mecet dex

Intrare: mecet
mecet substantiv neutru