mecanism definitie

12 definiții pentru mecanism

MECANÍSM, mecanisme, s. n. 1. Sistem tehnic alcătuit din mai multe piese mobile și fixe care sunt angrenate între ele, astfel încât unele elemente mobile, transmițând forțele de la elementul conducător la elementele conduse, pot antrena mișcarea acestora. ♦ Totalitatea elementelor care alcătuiesc un astfel de sistem; mașinărie. 2. Mod de funcționare a unui mecanism (1). 3. Mod în care se desfășoară un fenomen, o reacție etc. 4. P. anal. Sistem, mod de organizare politică, economică, socială etc. – Din fr. mécanisme, germ. Mechanismus.
MECANÍSM, mecanisme, s. n. 1. Sistem tehnic alcătuit din mai multe piese mobile și fixe care sunt angrenate între ele, astfel încât unele elemente mobile, transmițând forțele de la elementul conducător la elementele conduse, pot antrena mișcarea acestora. ♦ Totalitatea elementelor care alcătuiesc un astfel de sistem; mașinărie. 2. Mod de funcționare a unui mecanism (1). 3. Mod în care se desfășoară un fenomen, o reacție etc. 4. P. anal. Sistem, mod de organizare politică, economică, socială etc. – Din fr. mécanisme, germ. Mechanismus.
MECANÍSM, mecanisme, s. n. 1. Sistem tehnic alcătuit din mai multe piese mobile și fixe care sînt în contact între ele astfel incit unele elemente mobile pot antrena mișcarea celorlalte. 2. Totalitatea elementelor care alcătuiesc un întreg și, prin acțiunea lor combinată, funcționează ca un organism. 3. Fig. Sistem, organizație, mod de organizare politică, economică, socială etc. D-ta dispui de o tipografie bine instalată și de un mecanism administrativ bine organizat. CARAGIALE, O. VII 271.
mecanísm s. n., pl. mecanísme
mecanísm s. n., pl. mecanísme
MECANÍSM s. (TEHN.) 1. mașinărie, (rar) mașină, (înv.) mecanică, mihanie. (Un ~ care funcționează perfect.) 2. v. dispozitiv.
MECANÍSM s.n. 1. Sistem tehnic compus din piese fixe și mobile care sunt în contact și ale cărui elemente mobile antrenează mișcarea celorlalte; (p. ext.) mod de funcționare a unui astfel de sistem. 2. Ansamblul elementelor care formează un întreg, funcționând ca un organism. 3. (Fig.) Sistem, organizare, organizație. [Var. mehanism s.n. / < fr. mécanisme, cf. lat. mechanisma].
MECANÍSM s. n. 1. sistem tehnic din piese fixe și mobile care sunt în contact și ale cărui elemente mobile antrenează mișcarea celorlalte. 2. ansamblul elementelor care formează un întreg, funcționând ca un organism. ◊ sistem, mod de organizare. (< fr. mécanisme, germ. Mechanismus)
MECANÍSM ~e n. 1) Sistem tehnic constând din mai multe elemente, folosit pentru a transmite sau a transforma o mișcare. 2) Totalitate a pieselor, angrenajelor, ce constituie un astfel de sistem. 3) Ansamblu de elemente, coordonate între ele, care formează un întreg, funcționând ca un organism viu. 4) Mod de funcționare; proces funcțional. ~ul gândirii. ~ul limbii. ~ biologic. /<fr. mécanisme, germ. Mechanisme
mecanism n. 1. combinarea pieselor destinate a funcționa împreună: mecanismul unui ceasornic; 2. totalitatea organelor unui corp viu: mecanismul corpului omenesc; 3. fig. combinarea mijloacelor destinate a produce un efect: mecanismul unei limbi, al unui guvern.
*mecanízm n., pl. e (d. mecanică). Mașinărie, combinațiunea pĭeselor destinate să funcționeze împreună: mecanizmu unuĭ ceasornic. Fig. Totalitatea organelor unuĭ corp viŭ: mecanizmu corpuluĭ omenesc. Relațiunile mijloacelor destinate să producă un efect, structură, felu de organizare: mecanizmu uneĭ limbĭ, unuĭ guvern, unuĭ serviciŭ.
MECANISM s. (TEHN.) 1. mașinărie, (rar) mașină, (înv.) mecanică, mihanie. (Un ~ care funcționează perfect.) 2. dispozitiv, (înv. și reg.) meșteșug. (Un ~ într-un ansamblu tehnic.)

mecanism dex

Intrare: mecanism
mecanism substantiv neutru