mecanicism definitie

8 definiții pentru mecanicism

MECANICÍSM s. n. (Fil.) Punct de vedere conform căruia toate fenomenele naturale pot fi explicate în termenii interacțiunilor cauzale dintre particulele materiale fără nicio referire la teleologie, după modelul concepțiilor din sec. XVII, dezvoltate de Descartes și Hobbes. – Mecanic + suf. -ism. Cf. it. meccanicismo.
MECANICÍSM s. n. Concepție care explică fenomenele biologice, sociale, psihice etc. pe baza principiilor și legilor mecanicii (I 1), reducând întreaga diversitate calitativă a fenomenelor și a proceselor naturii la fenomene și procese mecanice. – Mecanic + suf. -ism. Cf. it. meccanicismo.
MECANICÍSM s. n. Formă depășită a filozofiei materialiste care încerca să explice toate fenomenele naturii cu ajutorul legilor mecanicii și să reducă diversitatea calitativă a proceselor și fenomenelor naturii la procese și fenomene mecanice.
mecanicísm s. n.
mecanicísm s. n.
MECANICÍSM s.n. 1. Concepție filozofică dominantă în sec. XVI-XVIII care explică lumea cu ajutorul legilor mecanicii și reduce diversitatea calitativă a proceselor și a fenomenelor lumii la procese și fenomene mecanice. 2. (Rar) Tendință de mecanizare (excesivă). V. mașinism [în DN]. [< rus. mekanițizm].
MECANICÍSM s. n. 1. concepție filozofică materialistă dominantă în sec. XVI-XVIII, care încerca să descrie și să explice fenomenele realității pe baza legilor mecanicii. 2. reducere a fenomenelor de ordin superior la fenomenele mai simple care intră în componența lor. (< rus. mekanițizm, it. mecanicismo)
MECANICÍSM n. Concepție filozofică conform căreia toate fenomenele naturii și ale societății se pot explica numai prin legile formei mecanice de mișcare a materiei. /<it. meccanicismo

mecanicism dex

Intrare: mecanicism
mecanicism substantiv neutru