Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

28 defini╚Ťii pentru mecanic─â

MEC├üNIC, -─é, mecanici, -ce, s. f., s. m., adj. I. S. f. 1. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â mi╚Öcarea sau echilibrul corpurilor sub ac╚Ťiunea for╚Ťelor exercitate asupra lor; tehnica procedeelor ├«n care intervin aceste fenomene; mecanotehnic─â. ÔŚŐ Mecanic─â cereasc─â = ramur─â a astrologiei care studiaz─â mi╚Öcarea corpurilor cere╚Öti sub ac╚Ťiunea atrac╚Ťiei universale. ÔÖŽ (├Änv.) Mecanism, ma╚Öin─â. 2. Disciplin─â tehnic─â al c─ârei obiect ├«l constituie construc╚Ťia ╚Öi func╚Ťionarea ma╚Öinilor, ├«ndeosebi a pieselor ╚Öi a mecanismelor care servesc la transmiterea mi╚Öc─ârii. 3. Tratat, manual de mecanic─â (I 1, 2). II. Adj. 1. Care apar╚Ťine mecanicii (I), privitor la mecanic─â, de mecanic─â. 2. (╚śi adverbial) Care este pus ├«n mi╚Öcare de o ma╚Öin─â sau de un mecanism; care se face cu ajutorul ma╚Öinilor sau al mecanismelor; mecanizat. 3. (╚śi adverbial) Care se realizeaz─â f─âr─â participarea con╚Ötiin╚Ťei, a voin╚Ťei; ma╚Öinal, automat. ÔÖŽ Care aplic─â o tez─â, o teorie, o dispozi╚Ťie etc. f─âr─â a ╚Ťine seama de specificul concret sau individual al situa╚Ťiei, fenomenului, cazului respectiv; simplist, schematic, rigid, dogmatic. III. S. m. ╚Öi f. Specialist ├«n mecanic─â (I 1, 2). ÔÖŽ Persoan─â care efectueaz─â opera╚Ťii de montaj, de reparare sau de ├«ntre╚Ťinere a utilajelor, ma╚Öinilor ╚Öi aparatelor. ÔÖŽ Persoan─â care supravegheaz─â sau conduce un vehicul sau un motor, cu instala╚Ťiile anexe; ma╚Öinist. ÔÇô Din (I) lat. mechanica, germ. Mechanik, fr. m├ęcanique, (II) lat. mechanicus, fr. m├ęcanique, (III) lat. mechanicus, germ. Mechaniker.
MEC├üNIC, -─é, mecanici, -ce, subst., adj. I. S. f. 1. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â mi╚Öcarea sau echilibrul corpurilor sub ac╚Ťiunea for╚Ťelor exercitate asupra lor; tehnica procedeelor ├«n care intervin aceste fenomene; mecanotehnic─â. ÔŚŐ Mecanic─â cereasc─â = ╚Ötiin╚Ť─â care se ocup─â cu mi╚Öcarea corpurilor cere╚Öti sub ac╚Ťiunea atrac╚Ťiei universale. ÔÖŽ (├Änv.) Mecanism, ma╚Öin─â. 2. Disciplin─â tehnic─â al c─ârei obiect ├«l constituie construc╚Ťia ╚Öi func╚Ťionarea ma╚Öinilor, ├«ndeosebi a pieselor ╚Öi a mecanismelor care servesc la transmiterea mi╚Öc─ârii. 3. Tratat, manual de mecanic─â (I 1, 2). II. Adj. 1. Care apar╚Ťine mecanicii (I), privitor la mecanic─â, de mecanic─â. 2. (╚śi adv.) Care este pus ├«n mi╚Öcare de o ma╚Öin─â sau de un mecanism; care se face cu ajutorul ma╚Öinilor sau al mecanismelor; mecanizat. 3. (╚śi adv.) Care se realizeaz─â f─âr─â participarea con╚Ötiin╚Ťei, a voin╚Ťei; ma╚Öinal, automat. ÔÖŽ Care aplic─â o tez─â, o teorie, o dispozi╚Ťie etc. f─âr─â a ╚Ťine seama de specificul concret sau individual al situa╚Ťiei, fenomenului, cazului respectiv; simplist, schematic, rigid, dogmatic. III. S. m. ╚Öi f. Specialist ├«n mecanic─â (I 1, 2). ÔÖŽ Persoan─â care efectueaz─â opera╚Ťii de montaj, de reparare sau de ├«ntre╚Ťinere a utilajelor, ma╚Öinilor ╚Öi aparatelor. ÔÖŽ Persoan─â care supravegheaz─â sau conduce un vehicul sau un motor, cu instala╚Ťiile anexe; ma╚Öinist. ÔÇô Din (I) lat. mechanica, it. meccanica, germ. Mechanik, fr. m├ęcanique, (II) lat. mechanicus, it. meccanico, fr. m├ęcanique, (III) lat. mechanicus, germ. Mechaniker.
MEC├üNIC1, mecanici, s. m. Lucr─âtor care efectueaz─â opera╚Ťii mecanice de fabricare, de reparare sau de ├«ntre╚Ťinere a utilajelor. R─âm├«n aici p├«n─â vine mecanicul s─â repare telefonul. SEBASTIAN, T. 46. ÔŚŐ Persoan─â care conduce un vehicul sau care supravegheaz─â o ma╚Öin─â; ma╚Öinist. Mecanicii au oprit; oamenii s-au risipit ├«n c├«mp. SADOVEANU, P. M. 40.
MEC├üNIC2, -─é, mecanici, -e, adj. 1. Care este pus ├«n mi╚Öcare sau care func╚Ťioneaz─â cu ajutorul unei ma╚Öini sau al unui mecanism; care se refer─â la un fenomen studiat ├«n mecanic─â. ╚śeful echipei... z├«mbe╚Öte ortacilor cu bra╚Ťele-ncle╚Ötate Pe ciocanul mecanic. DE╚śLIU, G. 46. Mi╚Öc─âri sacadate de p─âpu╚Ö─â mecanic─â. C. PETRESCU, ├Ä. II 36. ÔÖŽ (Adverbial) Automat. Podul s─âu uria╚Ö se opre╚Öte ├«n fa╚Ťa cuptorului, unde ├«╚Öi deschide mecanic gura. SAHIA, N. 33. ÔÖŽ Care se refer─â la mecanic─â (2), care apar╚Ťine mecanicii. ├Änchiderea atelierului mecanic a fost o gre╚Öeal─â. DEMETRIUS, C. 13. 2. (Despre o ac╚Ťiune, un gest, o mi╚Öcare) Care nu-i legat de con╚Ötiin╚Ť─â, executat ├«n mod automat; ma╚Öinal. Din dou─â mi╚Öc─âri mecanice pu╚Ötile se leg─ânar─â... pe bra╚Ťul tr─âg─âtorilor. DUMITRIU, B. F. 124. (Adverbial) ├«ntinde m├«na mecanic ╚Öi rupe ├«nvelitorile. C. PETRESCU. C. V. 214.
MEC├üNIC─é s. f. 1. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â condi╚Ťiile mi╚Öc─ârii ╚Öi ale repausului corpurilor consider├«nd masele ╚Öi for╚Ťele lor. Am putut s─â-mi pun mai bine la punct cursul... studiind c─âr╚Ťile de mecanic─â teoretic─â ╚Öi aplicat─â ale lui Nekrasov. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 6/2. Prin mecanic─â ╚Öi prin chimie [secolul al XIX-lea] a transformat toate artele ╚Öi m─âiestriile. GHICA, S. A. 27. Mecanic─â cereasc─â = ╚Ötiin╚Ťa care se ocup─â cu mi╚Öcarea corpurilor cere╚Öti, mai ales a planetelor, sateli╚Ťilor ╚Öi cometelor. 2. (Uneori determinat prin ┬źtehnic┬╗) Tehnica procedeelor ├«n care intervin ├«n special fenomene mecanice; mecanotehnica. Atelier de mecanic─â - atelier ├«n care se construiesc ╚Öi se repar─â ma╚Öini, piese etc. Ai v─âzut jos atelierul de mecanic─â ╚Öi motorul care ╚Ťi s-a p─ârut mare ca un elefant. PAS, Z. I 291. ÔÖŽ Ocupa╚Ťia, ├«ndeletnicirea, meseria mecanicului.
mecánic adj. m., s. m., pl. mecánici; adj. f. mecánică, pl. mecánice
mecánică s. f., g.-d. art. mecánicii
mecánic s. m., adj. m., pl. mecánici; f. sg. mecánică, pl. mecánice
mecánică s. f., g.-d. art. mecánicii
MEC├üNIC s., adj., adv. 1. s. ma╚Öinist, (├«nv.) mecanician. (~ pe o locomotiv─â.) 2. adj. v. mecanizat. 3. adj. fizic. (Ac╚Ťiunea ~ a v├óntului.) 4. adj. v. automat. 5. adv. automat. 6. adj. v. papagalicesc. 7. adv. v. papagalice╚Öte. 8. adj. v. dogmatic.
MECÁNICĂ s. 1. mecanotehnică. 2. (FIZ.) mecanică cuantică = mecanică ondulatorie; mecanică ondulatorie = mecanică cuantică.
MECÁNICĂ s. v. mașinărie, mecanism.
MEC├üNIC, -─é adj. 1. Ac╚Ťionat de o ma╚Öin─â sau de un mecanism. 2. Referitor la mecanic─â (2) [├«n DN]. 3. (Despre o ac╚Ťiune, un gest) F─âcut automat; reflex, ma╚Öinal. // s.m. Lucr─âtor specialist ├«n lucr─âri de mecanic─â, ├«n repara╚Ťii de ma╚Öini, de instala╚Ťii etc. ÔÖŽ Conduc─âtor al unei locomotive. [Var. mehanic, -─â adj. / cf. fr. m├ęcanique, germ. Mechanik, lat. mechanicus, gr. mechanikos].
MEC├üNIC─é s.f. 1. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â condi╚Ťiile mi╚Öc─ârii ╚Öi ale repausului corpurilor. ÔÖŽ Mecanic─â cereasc─â = ╚Ötiin╚Ť─â care studiaz─â mi╚Öcarea a╚Ötrilor. 2. Tehnica procedeelor ├«n care intervin ├«n special fenomene mecanice; mecanotehnic─â. [Gen. -cii. / cf. fr. m├ęcanique, cf. gr. mechane ÔÇô ma╚Öin─â].
MEC├üNIC, -─é I. adj. 1. referitor la mecanic─â (III). 2. ac╚Ťionat de o ma╚Öin─â, de un mecanism. 3. (despre o ac╚Ťiune, un gest; ╚Öi adv.) f─âcut automat; ma╚Öinal. II. s. m. lucr─âtor specialist ├«n lucr─âri de mecanic─â, ├«n repara╚Ťii de ma╚Öini, de instala╚Ťii etc. ÔŚŐ conduc─âtor al unei locomotive; motorist. III. s. f. 1. ╚Ötiin╚Ť─â care studiaz─â legile mi╚Öc─ârii ╚Öi ale repausului corpurilor. ÔÖŽ ─â fluidelor = hidromecanic─â; ~ cereasc─â = ramur─â a astronomiei care studiaz─â mi╚Öcarea corpurilor cere╚Öti. 2. tehnica procedeelor ├«n care intervin fenomene mecanice; mecanotehnic─â. 3. (fig.) combina╚Ťie. (< fr. m├ęcanique, it. mecanico, germ. Mechenik/er/, lat. mecanicus, germ. Mechenik/er/)
MEC├üNIC3 adv. Ca un automat; f─âr─â ra╚Ťiune. A vorbi ~. /<lat. mechanicus, it. meccanico, fr. m├ęcanique
MEC├üNIC1 ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care ╚Ťine de mecanic─â; propriu mecanicii. 2) Care este pus ├«n mi╚Öcare de o ma╚Öin─â sau de un mecanism; func╚Ťionat de o ma╚Öin─â sau de un mecanism. 3) fig. Care este f─âcut f─âr─â participarea con╚Ötiin╚Ťei sau a voin╚Ťei; incon╚Ötient; automat; ma╚Öinal; instinctiv; involuntar. 4) Care rezult─â din mi╚Öcare; produs prin mi╚Öcare. Energie ~c─â. Reac╚Ťie ~c─â. /<lat. mechanicus, it. meccanico, fr. m├ęcanique
MEC├üNIC2 ~ci m. 1) Specialist ├«n mecanic─â. 2) Muncitor specializat ├«n montarea, ├«ntre╚Ťinerea ╚Öi repara╚Ťia ma╚Öinilor, mecanismelor, motoarelor sau aparatelor. 3) Persoan─â care conduce sau supravegheaz─â un vehicul sau un motor; ma╚Öinist. 4) Conduc─âtor al unei locomotive; ma╚Öinist. /<lat. mechanicus, germ. Mechaniker
MEC├üNIC─é f. 1) Ramur─â a fizicii care studiaz─â mi╚Öcarea ╚Öi echilibrul corpurilor sub ac╚Ťiunea for╚Ťelor exercitate asupra lor. 2) Ramur─â a tehnicii care are ca obiect de studiu construirea ╚Öi func╚Ťionarea ma╚Öinilor, ├«ndeosebi a pieselor ╚Öi mecanismelor care servesc la transmiterea mi╚Öc─ârii. [G.-D. mecanicii] /<lat. mechanica, it. meccanica, germ. Mechanik
mecanic a. 1. privitor la mecanic─â; 2. pus ├«n lucrare cu ajutorul ma╚Öinelor: arte mecanice; 3. fig. se zice de o lucrare la care nu se cere sau unde lipse╚Öte inteligen╚Ť─â. ÔĽĹ m. 1. cel ce se ocup─â cu mecanica; 2. constructor de ma╚Öini; 3. cel ce conduce o ma╚Öin─â.
mecanic─â f. 1. partea matematicelor ce studiaz─â legile mi╚Öc─ârii ╚Öi ale echilibrului precum ╚Öi ac╚Ťiunea ma╚Öinelor: mecanica coprinde dinamica ╚Öi statica; 2. oper─â ce trateaz─â despre aceast─â ╚Ötiin╚Ť─â; 3. fig. dispozi╚Ťiune natural─â sau artificial─â a corpurilor.
*mec├ínic, -─â adj. (vgr. mehanikos, d. mehan├ę, de unde ╚Öi lat. m├íchina, fr. machine, ma╚Öin─â. V. macin). Relativ la legile mi╚Öc─âri─ş ╚Öi ale echilibrulu─ş. Care se face pin munca m├«nilor sau a ma╚Öinilor: artele mecanice. Machinal, produs pin mi╚Öcare (nu pe cale chimic─â): digestiunea e o opera╚Ťiune mecanic─â. S. m. Persoan─â care, ╚Ötiind mecanica, inventeaz─â, construe╚Öte sa┼ş conduce ma╚Öin─ş. (Acel ce conduce o ma╚Öin─â se nume╚Öte ╚Öi ma╚Öinist). S. f., pl. ─ş ╚Öi e. Acea ramur─â a matematici─ş care studiaz─â mi╚Öcarea ╚Öi echilibru puterilor motric─ş ╚Öi a ma╚Öinilor: dÔÇÖAlembert1 fu unu din fundatori─ş mecanici─ş. Carte de mecanic─â: Mecanica lu─ş Laplace. Mecanica cereasc─â, care studiaz─â teoria mi╚Öc─âri─ş stelelor. Adv. ├Än mod mecanic. Ca o ma╚Öin─â, f─âr─â s─â cuge╚Ť─ş: acest elev spune lec╚Ťiunea mecanic. V. dinamic.[1]
MECANIC s., adj., adv. 1. s. ma╚Öinist, (├«nv.) mecanician. (~ pe o locomotiv─â.) 2. adj. mecanizat, (rar) ma╚Öinizat, sistematic. (Mori ~.) 3. adj. fizic. (Ac╚Ťiunea ~ a v├«ntului.) 4. adj. automat, automatic, incon╚Ötient, instinctiv, ma╚Öinal, reflex. (Gest, act ~.) 5. adv. automat, automatic, incon╚Ötient, ma╚Öinal, ma╚Öinalice╚Öte, reflex, (├«nv.) mecanice╚Öte. (Merge, reac╚Ťioneaz─â ~.) 6. adj. papagalicesc. (Reproducere, asimilare ~.) 7. adv. automat, ma╚Öinal, papagalice╚Öte. (Repet─â ~ ceea ce aude.)
MECANIC─é s. 1. mecanotehnic─â. 2. (FIZ.) mecanic─â cuantic─â = mecanic─â ondulatorie; mecanic─â ondulatorie = mecanic─â cuantic─â.
mecanic─â s. v. MA╚śIN─éRIE. MECANISM.
MECANIC DE BORD a) func╚Ťie tehnic─â la bordul unei aeronave; b) persoana av├ónd aceast─â func╚Ťie ╚Öi care are ca sarcin─â principal─â supravegherea parametrilor func╚Ťionali ai motorului/motoarelor.
mecanice, instrumente ~, aparate muzicale ac╚Ťionate exclusiv prin mecanisme, f─âr─â interven╚Ťia vreunui instrumentist. Primele i. dateaz─â ├«n Europa din sec. 14, sub forma jocurilor de clopo╚Ťei* sau de clopote* acordate (1), montate ├«n turnuri, ac╚Ťionate prin mecanismul orologiilor, c├ónt├ónd melodii ├«ntregi la ore fixe. Uneori muzica se asociaz─â cu apari╚Ťia unor figurine montate pe un disc rotativ. Mecanismele func╚Ťioneaz─â prin puterea arcurilor sau a unor greut─â╚Ťi at├órnate, ├«nv├órtind un cilindru de lemn prev─âzut cu ╚Ötifturi, ac╚Ťion├ónd asupra cioc─ânelelor, care lovesc corpurile sonore (clopote, clopo╚Ťei, bare de fier, coarde etc.). V. ╚Öi carillon. La i. al c─âror sunet este de surs─â aerofon─â, mecanismul ac╚Ťioneaz─â asupra unor p├órghii care deschid ventilele tuburilor de org─â*, ac╚Ťion├ónd simultan ╚Öi asupra foalelor, produc├ónd suflul necesar sunetului. Un astfel de instr. era orchestrionul (5), utilizat ├«n b├ólcuiri, locuri de distrac╚Ťii etc. Cilindrii cu ╚Ötifturi au fost utiliza╚Ťi p├ón─â ├«n sec. 18, c├ónd s-a dezvoltat o manufactur─â a i. miniaturale pe baza principiilor descrise mai sus. La aceste instr., cilindrii de lemn au fost ├«nlocui╚Ťi cu cei metalici, corpurile sonore fiind simplificate ╚Öi ├«nlocuite cu un ╚Öir de limbi metalice acordate (1) sau cu mici tuburi labiale. Mecanismele muzicale erau montate ├«n ceasuri, ceasornice, juc─ârii, tabachere, cutii etc. Marii mae╚Ötri, ca Mozart, Haydn ╚Ö.a., au compus piese pentru astfel de mecanisme. Urmeaz─â o perioad─â c├ónd cilindrii cu ╚Ötifturi sunt ├«nlocui╚Ťi cu discuri din carton sau metal, prev─âzute cu orificii sau benzi perforate astfel c─â, rotindu-se (cu ajutorul unui sistem de pedale sau manivel─â), prin orificiile respective aerul s─â poat─â p─âtrunde ├«n tuburile sonore (ca de ex. la ariston, herophon ╚Öi manopan). Fla╚Öneta (germ. Dreheorgel, fr. orgue de barbarie; pop. caterinc─â), cunoscut─â deja ├«n sec. 18, are acela╚Öi sistem, av├ónd deseori tuburi cu registre (II, 1) stridente. Un tip de dimensiune mic─â, serinette (germ. Vogelorgel) servea pentru deprinderea p─âs─ârilor de a c├ónta. La i. cordofone (dea, mignon etc.), benzile perforate declan╚Öeaz─â, printr-un mecanism, cioc─ânelele care lovesc coardele. La unele instr. se poate influen╚Ťa ├«ntr-o m─âsur─â oarecare agogica*, dinamica* ╚Öi tempo(2)-ul pieselor muzicale. Pianele de reproducere (germ. Reproduktionklavier) (ca de ex. phonola, pianola*, Welte-Mignon etc.) pot ├«nregistra ╚Öi reda interpret─âri personale. Exist─â ├«nregistr─âri ├«n acest gen de Debussy, Glazunov, Grieg, Leoncavallo, Mahler, Ravel, R. Strauss ╚Ö.a. I. au fost eliminate prin apari╚Ťia gramofonului, urmat de pick-up ╚Öi magnetofon*.
pian mecanic v. pianol─â.

Mecanic─â dex online | sinonim

Mecanic─â definitie

Intrare: mecanic (adj.)
mecanic adjectiv
Intrare: mecanic─â
mecanic─â substantiv feminin
Intrare: mecanic─â
mecanic─â substantiv feminin