MEÁT, meaturi, s. n. 1. (Anat.) Canal îngust și subțire sau orificiul acestuia, aflate în diferite organe. 2. Spațiu, interstițiu între celulele unui țesut vegetal. [Pr.: me-at] – Din fr. méat, lat. meatus.

MEÁT, meaturi, s. n. 1. (Anat.) Canal îngust și subțire sau orificiul acestuia, aflate în diferite organe. 2. Spațiu, interstițiu între celulele unui țesut vegetal. [Pr.: me-at] – Din fr. méat, lat. meatus.

MEÁT, meaturi, s. n. (Anat.) Tub, canal îngust și subțire. În timpul inspirației, aerul trece prin meaturile înguste ale cavității nazale. ANATOMIA 68. – Pronunțat: me-at.

meát s. n., pl. meáturi

meát s. n., pl. meáturi

MEÁT s.n. 1. (Anat.) Tub, canal îngust și subțire. 2. Spațiu între celulele unui țesut vegetal. [Pron. me-at. / < fr. méat, cf. lat. meatus – trecere].

MEÁT s. n. 1. (anat.) canal îngust și subțire; orificiul acestuia. 2. spațiu între celulele unui țesut vegetal. (< fr. méat, lat. meatus)

MEÁT ~uri n. 1) anat. Canal, tub îngust și subțire între diferite organe. 2) Spațiu între celulele unui țesut vegetal. /<fr. méat, lat. meatus