meșteriță definitie

8 definiții pentru meșteriță

MÉȘTERIȚĂ, meșterițe, s. f. 1. (Pop.) Femeie sau, p. gener., ființă talentată, pricepută, îndemânatică. 2. (Pop.; adesea adjectival) Femeie care știe să descânte, să facă farmece, vrăji. 3. (Rar) Femeie care practică o meserie. ♦ Soția unui meșter. [Acc. și: meșteríță] – Meșter + suf. -iță.
MÉȘTERIȚĂ, meșterițe, s. f. 1. (Pop.) Femeie sau, p. gener., ființă talentată, pricepută, îndemânatică. 2. (Pop.; adesea adjectival) Femeie care știe să descânte, să facă farmece, vrăji. 3. (Rar) Femeie care practică o meserie. ♦ Soția unui meșter. [Acc. și: meșteríță] – Meșter + suf. -iță.
MEȘTERÍȚĂ, meșterițe, s. f. (Rar) Femeie pricepută la un anumit lucru, îndemînatică, abilă. ♦ Femeie care cunoaște și practică o meserie. Lelea morăriță, Bună meșteriță. TEODORESCU, P. P. 144.
méșteriță/meșteríță (pop.) s. f., g.-d. art. méșteriței/ meșteríței; pl. méșterițe/meșteríțe
méșteriță/meșteríță s. f., g.-d. art. méșteriței/meșteríței; pl. méșterițe/meșteríțe
MÉȘTERIȚĂ s. v. babă, vrăjitoare.
MÉȘTERIȚĂ ~e f. pop. 1) Femeie pricepută, îndemânatică. 2) Femeie care știe să facă farmece, vrăji. [Acc. și meșteríță] /meșter + suf. ~iță
meșteriță s. v. BABĂ. VRĂJITOARE.

meșteriță dex

Intrare: meșteriță
meșteriță