meșteșugos definitie

8 definiții pentru meșteșugos

MEȘTEȘUGÓS, -OÁSĂ, meșteșugoși, -oase, adj. (Înv. și pop.) Iscusit, îndemânatic, abil. – Meșteșug + suf. -os.
MEȘTEȘUGÓS, -OÁSĂ, meșteșugoși, -oase, adj. (Înv. și pop.) Iscusit, îndemânatic, abil. – Meșteșug + suf. -os.
MEȘTEȘUGÓS, -OÁSĂ, meșteșugoși, -oase, adj. (Regional) Iscusit, dibaci, îndemînatic, abil. Un tălpoi de babă, meșteșugoasă la trebile sale cum îi sfredelul dracului. CREANGĂ, P. 170. Găsi om meșteșugos a-i ciopli obrazul gros. PANN, P. V. III 33.
meșteșugós (înv., pop.) adj. m., pl. meșteșugóși; f. meșteșugoásă, pl. meșteșugoáse
meșteșugós adj. m., pl. meșteșugóși; f. sg. meșteșugoásă, pl. meșteșugoáse
MEȘTEȘUGÓS ~oásă (~óși, ~oáse) înv. pop. Care se pricepe la orice meșteșug; care vădește meșteșug; îndemânatic; iscusit; dibaci; abil. /meșteșug + suf. ~os
meșteșugos a. abil, maestru: un tălpoiu de babă meșteșugoasă la trebile sale cum îi sfredelu dracului CR.
meșteșugós, -oásă adj. (d. meșteșug). Plin de meșteșug, șiret, viclean: o babă meșteșugoasă.

meșteșugos dex

Intrare: meșteșugos
meșteșugos adjectiv