meșină definitie

9 definiții pentru meșină

MEȘÍNĂ, meșine, s. f. Piele de oaie sau de capră, tăbăcită (folosită pentru căptușirea încălțămintei, a articolelor de marochinărie, la legătoria de cărți etc.). – Din tc. meșın.
MEȘÍNĂ, meșine, s. f. Piele de oaie sau de capră, tăbăcită (folosită pentru căptușirea încălțămintei, a articolelor de marochinărie, la legătoria de cărți etc.). – Din tc. meșın.
MEȘÍNĂ, meșine, s. f. Piele (mai ales de oi, capre) folosită în special pentru căptușirea încălțămintei. Lazăr Lungu privea nehotărît în jos, la noroiul ce căuta să-i treacă peste opincile-i subțiri, ca de meșină. MIHALE, O. 48. Cizmarul întrebuințează pentru căptușeala pantofilor și a cizmelor meșină albă și roșie. I. IONESCU, M. 704. Tureatca e căptușită cu un fel de piele roș-gălbuie, subțire, păroasă, numită meșină. ȘEZ. IX 33.
meșínă s. f., g.-d. art. meșínei; pl. meșíne
meșínă s. f., g.-d. art. meșínei; pl. meșíne
meșínă (-ni), s. f. – Piele tăbăcită. – Mr. mișine, megl. mișin. Tc. meșin, din per. mῑš „oaie” (Șeineanu, II, 258; Lobel 63; Lokotsch 1469a), cf. ngr. μεσίνι, bg. mešin, rus. mešina.
MEȘÍNĂ ~e f. Piele de oaie sau de capră tăbăcită, folosită, mai ales, la căptușirea încălțămintei. /<turc. meșin
meșină f. 1. piele de oaie lucrată: cisme galbene de meșină GHICA; 2. pl. Mold. nădragi blăniți cu meșină. [Turc. MEȘIN].
meșínă f., pl. ĭ (turc. mešin [de unde și ngr. mesini], d. pers. mišin, meșină, d. miš, berbece, rudă cu vsl. mĭehŭ, pele, burduf [de unde și ung. méh, albină, ca rom. albină, d. lat. álveus, burduf, adică „stup”], mĭešĭnă, de burduf, sîrb. mješina, burduf, alb. măršínă, burduf de vin. V. micĭoc). Un fel de pele de oaĭe saŭ de capră. Pl. Pantalonĭ de blană de oaĭe, poturĭ. V. bernevicĭ.

meșină dex

Intrare: meșină
meșină substantiv feminin