Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru mazilit

MAZIL├Ź, mazilesc, vb. IV. Tranz. A scoate din domnie sau din slujb─â un domn, un boier etc.; (ast─âzi fam.) a destitui dintr-o func╚Ťie pe cineva. ÔÖŽ Fig. (Rar) A alunga, a ├«ndep─ârta. ÔÇô Din mazil.
MAZIL├ŹT, -─é, mazili╚Ťi, -te, adj. Care a fost detronat sau scos dintr-o demnitate. ÔÇô V. mazili.
MAZIL├Ź, mazilesc, vb. IV. Tranz. A scoate din domnie sau din slujb─â un domn, un boier etc.; (ast─âzi fam.) a destitui dintr-o func╚Ťie pe cineva. ÔÖŽ Fig. (Rar) A alunga, a ├«ndep─ârta. ÔÇô Din mazil.
MAZIL├ŹT, -─é, mazili╚Ťi, -te, adj. Care a fost detronat sau scos dintr-o demnitate. ÔÇô V. mazili.
MAZIL├Ź, mazilesc, vb. IV. Tranz. (├Änvechit) A ├«ndep─ârta din domnie, a detrona; a scoate dintr-un post, dintr-o slujb─â. Se suia pe scaun ╚Öi dup─â ╚Öapte ani ÔÇô hait ÔÇô mazili╚Ťi. ALECSANDRI, T. 47. ├Äl p├«r├«r─â la vizirul ╚Öi izbutir─â a-l mazili. B─éLCESCU, O. I 185. Adev─âr e c-ai chitit, P├«n-a nu fi mazilit, S─â despar╚Ťi a ta domnie De a noastr─â-mp─âr─â╚Ťie? ALECSANDRI, P. P. 210. ÔŚŐ Refl. pas. Miron ╚Öezu ├«n Polonia mai bine de un an p├«n─â c├«nd se mazili Dumitra╚Öcu Cantacuzino, succesorul Duchii vv. B─éLCESCU, O. I 186. Am auzit c─â s-a mazilit ispravnicul de Teleorman. FILEMON, C. 137. ÔÖŽ (Azi, glume╚Ť, cu privire la func╚Ťionari) A ├«ndep─ârta dintr-o func╚Ťie, a destitui. E mai de oaie cu ╚Öeful; ├«l mazilesc; s─â ╚Ötii c─â-l mazilesc. DAVIDOGLU, M. 78. ÔŚŐ Fig. A alunga, a ├«ndep─ârta. Tu ca╚Ťi s─â m─â mazile╚Öti din inima copilei. ALECSANDRI, T. 1233.
MAZIL├ŹT, -─é, mazili╚Ťi, -te, adj. (├Änvechit, despre domni, mitropoli╚Ťi etc.) Detronat, scos din scaun sau din slujb─â, destituit.
mazil├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. mazil├ęsc, imperf. 3 sg. mazile├í; conj. prez. 3 s─â mazile├ísc─â
mazil├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. mazil├ęsc, imperf. 3 sg. mazile├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. mazile├ísc─â
MAZIL├Ź vb. (POL., IST.) a detrona, (├«nv. ╚Öi pop.) a surpa. (Domnitorul a fost ~.)
MAZIL├Ź vb. v. demite, destitui, ├«ndep─ârta, scoate.
MAZIL├ŹT adj. (POL., IST.) detronat. (Domnitor ~.)
MAZIL├ŹT s. v. detronare.
MAZIL├ŹT s. v. demitere, destituire, ├«ndep─ârtare, scoatere.
A MAZIL├Ź ~├ęsc tranz. 1) A face mazil; a scoate din domnie; a detrona. 2) fam. (persoane) A da afar─â dintr-o func╚Ťie, dintr-un post; a destitui; a elibera; a concedia; a scoate. /Din mazil
mazil├Č v. 1. a destitui, vorbind de Domnii vechiului regim (mai ales din epoca fanariot─â): adev─âr e cai chitit, p├óna nu fi mazilit..? AL.; 2. a revoca, vorbind de un func╚Ťionar (din aceea╚Ö epoc─â): am auzit c─â sa mazilit ispravnicul de Teleorman FIL.; 3. fig. a alunga, a ├«ndep─ârta: tu cau╚Ťi s─â m─â mazile╚Öti din inima copilei AL.
2) mazil├ęsc v. tr. (d. mazil). Vech─ş. Az─ş fam. ╚Öi iron. Destitu─ş, revoc.
MAZILI vb. a detrona, (înv. și pop.) a surpa. (Domnitorul a fost ~.)
mazili vb. v. DEMITE. DESTITUI. ÎNDEPĂRTA. SCOATE.
MAZILIT adj. detronat. (Domnitor ~.)
MAZILIT s. detronare, mazilire, (înv.) azlu, mazilie, surpare. (~ unui domnitor.)
mazilit s. v. DEMITERE. DESTITUIRE. ÎNDEPĂRTARE. SCOATERE.
mazili, mazilesc v. t. a demite (pe cineva) dintr-o func╚Ťie; a muta disciplinar

Mazilit dex online | sinonim

Mazilit definitie

Intrare: mazili
mazili verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: mazilit
mazilit adjectiv