mazilire definitie

2 intrări

22 definiții pentru mazilire

MAZILÍ, mazilesc, vb. IV. Tranz. A scoate din domnie sau din slujbă un domn, un boier etc.; (astăzi fam.) a destitui dintr-o funcție pe cineva. ♦ Fig. (Rar) A alunga, a îndepărta. – Din mazil.
MAZILÍRE, maziliri, s. f. Acțiunea de a mazili și rezultatul ei; mazilie. – V. mazili.
MAZILÍ, mazilesc, vb. IV. Tranz. A scoate din domnie sau din slujbă un domn, un boier etc.; (astăzi fam.) a destitui dintr-o funcție pe cineva. ♦ Fig. (Rar) A alunga, a îndepărta. – Din mazil.
MAZILÍRE, maziliri, s. f. Acțiunea de a mazili și rezultatul ei; mazilie. – V. mazili.
MAZILÍ, mazilesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A îndepărta din domnie, a detrona; a scoate dintr-un post, dintr-o slujbă. Se suia pe scaun și după șapte ani – hait – maziliți. ALECSANDRI, T. 47. Îl pîrîră la vizirul și izbutiră a-l mazili. BĂLCESCU, O. I 185. Adevăr e c-ai chitit, Pîn-a nu fi mazilit, Să desparți a ta domnie De a noastră-mpărăție? ALECSANDRI, P. P. 210. ◊ Refl. pas. Miron șezu în Polonia mai bine de un an pînă cînd se mazili Dumitrașcu Cantacuzino, succesorul Duchii vv. BĂLCESCU, O. I 186. Am auzit că s-a mazilit ispravnicul de Teleorman. FILEMON, C. 137. ♦ (Azi, glumeț, cu privire la funcționari) A îndepărta dintr-o funcție, a destitui. E mai de oaie cu șeful; îl mazilesc; să știi că-l mazilesc. DAVIDOGLU, M. 78. ◊ Fig. A alunga, a îndepărta. Tu cați să mă mazilești din inima copilei. ALECSANDRI, T. 1233.
MAZILÍRE, maziliri, s. f. (Învechit) Acțiunea de a mazili; mazilie, detronare, destituire.
mazilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mazilésc, imperf. 3 sg. mazileá; conj. prez. 3 să mazileáscă
mazilíre s. f., g.-d. art. mazilírii; pl. mazilíri
mazilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mazilésc, imperf. 3 sg. mazileá; conj. prez. 3 sg. și pl. mazileáscă
mazilíre s. f., g.-d. art. mazilírii; pl. mazilíri
MAZILÍ vb. (POL., IST.) a detrona, (înv. și pop.) a surpa. (Domnitorul a fost ~.)
MAZILÍ vb. v. demite, destitui, îndepărta, scoate.
MAZILÍRE s. (POL., IST.) detronare, mazilit, (înv.) azlu, mazilie, surpare. (~ domnitorului.)
MAZILÍRE s. v. demitere, destituire, îndepărtare, scoatere.
A MAZILÍ ~ésc tranz. 1) A face mazil; a scoate din domnie; a detrona. 2) fam. (persoane) A da afară dintr-o funcție, dintr-un post; a destitui; a elibera; a concedia; a scoate. /Din mazil
mazilì v. 1. a destitui, vorbind de Domnii vechiului regim (mai ales din epoca fanariotă): adevăr e cai chitit, pâna nu fi mazilit..? AL.; 2. a revoca, vorbind de un funcționar (din aceeaș epocă): am auzit că sa mazilit ispravnicul de Teleorman FIL.; 3. fig. a alunga, a îndepărta: tu cauți să mă mazilești din inima copilei AL.
2) mazilésc v. tr. (d. mazil). Vechĭ. Azĭ fam. și iron. Destituĭ, revoc.
MAZILI vb. a detrona, (înv. și pop.) a surpa. (Domnitorul a fost ~.)
mazili vb. v. DEMITE. DESTITUI. ÎNDEPĂRTA. SCOATE.
MAZILIRE s. detronare, mazilit, (înv.) azlu, mazilie, surpare. (~ domnitorului.)
mazilire s. v. DEMITERE. DESTITUIRE. ÎNDEPĂRTARE. SCOATERE.
mazili, mazilesc v. t. a demite (pe cineva) dintr-o funcție; a muta disciplinar

mazilire dex

Intrare: mazili
mazili verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: mazilire
mazilire substantiv feminin