MAZILÍE, mazilii, s. f. (Înv.) Mazilire. ♦ Starea celui mazilit; perioadă de timp petrecută în această stare. – Mazil + suf. -ie.

MAZILÍE, mazilii, s. f. Mazilire. ♦ Starea celui mazilit; perioadă de timp petrecută în această stare. – Mazil + suf. -ie.

MAZILÍE, mazilii, s. f. (Învechit) Detronare, destituire, îndepărtare dintr-o funcție; mazilire. Doi soli veniră de la-mpărăție Și aduc lui Țepeș ștreang și mazilie. BOLINTINEANU, O. 46. Hărăzi lui Mahomet Socoli carte de mazilie. ODOBESCU, S. A. 150. Mazilia lui Ipsilant și a lui Moruz... a adus războiul de la 1806. GHICA, S. 27. Deputații erau porunciți de Tomșa... să mijlocească mazilia lui [Lăpușneanu]. NEGRUZZI, S. I 142. ♦ Starea celui mazilit; perioadă de timp petrecută în această stare. Miron dimpreună cu alți boieri însoți pe Antonie vv. în mazilia lui la Constantinopol. BĂLCESCU, O. I 185.

mazilíe (înv.) s. f., art. mazilía, g.-d. art. mazilíei; pl. mazilíi, art. mazilíile

mazilíe s. f., art. mazilía, g.-d. art. mazilíei; pl. mazilíi, art. mazilíile

MAZILÍE s. v. detronare, mazilire, mazilit.

mazilie f. destituire, revocare din domnie sau din slujbă: carte de mazilie OD.

mazilíe f. (d. mazil). Destituire, revocare.

mazilie s. v. DETRONARE. MAZILIRE. MAZILIT.