mazăre definitie

17 definiții pentru mazăre

MÁZĂRE s. f. Plantă erbacee de cultură, din familia leguminoaselor, cu flori albe sau trandafirii și cu semințe sferice, comestibile, închise în păstăi (Pisum sativum). ◊ Mazăre de câmp = plantă asemănătoare cu mazărea, cultivată ca nutreț pentru vite (Pisum arvense). Mazăre sălbatică = plantă erbacee agățătoare cu flori roșii, parfumate (Pisum elatius). ♦ P. restr. Păstăile (cu semințe) sau semințele comestibile ale acestei plante; p. ext. mâncare pregătită din aceste semințe. – Cf. alb. modhullë.
MÁZĂRE s. f. Plantă erbacee de cultură, din familia leguminoaselor, cu flori albe sau trandafirii și cu semințe sferice, comestibile, închise în păstăi (Pisum sativum). ◊ Mazăre de câmp = plantă asemănătoare cu mazărea, cultivată ca nutreț pentru vite (Pisum arvense). Mazăre sălbatică = plantă erbacee agățătoare cu flori roșii, parfumate (Pisum elatius). ♦ P. restr. Păstăile (cu semințe) sau semințele comestibile ale acestei plante; p. ext. mâncare pregătită din aceste semințe. – Cf. alb. modhullë.
MÁZĂRE s. f. 1. Plantă erbacee de cultură, din familia leguminoaselor, cu semințe aproape sferice, în păstăi (Pisum sativum). Mazărea se aseamănă în cultură cu bobul. PAMFILE, A. R. 188. ♦ (Cu sens colectiv) Păstăile tinere sau semințele coapte, comestibile, ale acestei plante; mîncare pregătită din aceste semințe. îi pune înainte tot ce mai bun avea, Orz, mazăre și hrișcă. NEGRUZZI, S. II 299. 2. Compuse: mazăre-de-cîmp = plantă asemănătoare cu mazărea (1), care crește prin semănături sau cultivată; servește ca nutreț pentru vite (Pisum arvense); mazăre-sălbatică = plantă erbacee agățătoare, cu flori de culoare roșu-deschis (Pisum elatius). – Variantă: mázere (CREANGĂ, A. 99, ȘEZ. II 223) s. f.
mázăre s. f., g.-d. art. mázării
mázăre s. f., g.-d. art. mázării
MÁZĂRE s. v. fasole, linte.
MAZĂRE-PĂDUREÁȚĂ s. v. orăstică.
MAZĂRE-TURCEÁSCĂ s. v. năut.
mázăre s. f. – Legumă (Pisum sativum). – Mr. madzîre. Origine necunoscută. S-a identificat cu dacicul μοζουλα menționat de Dioscorides (Hasdeu, Col. lui Traian, 1877, 522; Tocilescu, Dacia înainte de romani, București, 1880, 569; Philippide, II, 720; Capidan, Raporturile, 537; Weigand, BA, III, 236); dar, pe de o parte, acest nume desemnează cimbrul, a cărui asemănare cu mazărea nu este convingătoare; și, pe de altă parte, Jokl, Litteris, IV, 200, cf. Sandfeld 95, a demonstrat că trebuie să se citească μιζουλα. S-a presupus un tracic *mazala (Pascu, I, 190) sau *mazela (Diculescu 207); o sursă anterioară indoeurop. (Lahovary 123 și 336). În fine, der. din tc. (per.) maș nu pare posibilă fonetic (Roesler 598). Legătura cuvîntului rom. cu alb. modhulje „mazăre” (Meyer 284; Tiktin; Rosetti, II, 119) pare evidentă, dar nu lămurește mult originea cuvîntului (der. rom. din alb. nu e posibilă; mai sigur este că ambele cuvinte conduc la o sursă comună). Ar putea fi vorba de un cuvînt balcanic, din aceeași familie cu sl. zrŭnu, zerno „boabă”, lituan. žirnis „mazăre”; dar trebuie stabilită mai întîi originea plantei și a cultivării ei. Der. măzărar, s. m. (insectă parazită, Bruchus pisi); măzărat, adj. (granulos); măzărică, s. f. (măzăriche, Vicia sativa; plantă leguminoasă, Lathyrus tuberosus; Banat, varietate de fasole); măzăriche, s. f. (Vicia sativa, Vicia dumetorum, Vicia lathyroides, Vicia silvatica; grindină; trichină, trichinoză); măzăroi, s. m. (Trans., mazăre). Din rom. provine bg. măzarik (Capidan, Raporturile, 232).
MÁZĂRE f. 1) Plantă leguminoasă alimentară și furajeră, cu flori albe sau trandafirii și cu fructul în formă de păstaie, cu semințe rotunde. * ~-sălbatică plantă agățătoare cu flori roșii deschise. 2) Fructul și sămânța acestei plante. 3) Mâncare pregătită din boabele acestei plante. [G.-D. mazării] /Cuv. autoht.
mazăre f. 1. plantă leguminoasă alimentară ce produce boabe într’o teacă (Pisum sativum); 2. boabele plantei. [Albanez MÓDZULĂ].
mázăre f., pl. ĭ (cp. cu lat. mazela și cu alb. módhulă, mazăre, probabil rudă cu pers. maš, mazăre. După Meyer, Dicț. alb. la kokomare, 194, d. alb. marăză, tufă de frag. Cp. și cu vĭezure). O plantă leguminoasă papilionacee agățătoare care produce boabe în păstăĭ și din care se cultivă o mulțime de varietățĭ culinare (pisum): mazăre păstăĭ, mazăre boabe, un bob de mazăre.
mazăre s. v. FASOLE. LINTE.
mazăre-pădureață s. v. ORĂSTICĂ.
mazăre-turcească s. v. NĂUT.
MÁZĂRE (cuv. autohton) s. f. Plantă alimentară și furajeră, anuală, din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din 2-3 perechi de foliole, flori albe și fructul o păstaie cu 3-9 semințe (Pisum sativum). Are o perioadă scurtă de vegetație (60-120 zile). M. verde conține proteine, hidrați de carbon, sodiu, potasiu, calciu, fier, vitaminele A, B1, B2, C etc. Originară din Afghanistan, India și de pe țărmurile M. Mediterane, este cultivată în Europa cu c. 5.000 de ani î. Hr. În România, a fost introdusă în cultură în sec. 17. ♦ Păstăile sau semințele acestei plante; mâncare preparată din aceste semințe.
MAZĂRE subst. 1. – b (16 B II 299); Mazere, Gh. (Buc.). 2. Madzăre, Drăgan (16 A II 58). 3. Măzăr/escul (Ștef); -eanu, Vartolomei. 4. + -achi: Mazarachi, Ioan, gelep, 1590 (Hurm XI); sau Mazări mold. Măzărachi (Sd XVI). 5. Măzăr/aiu diac (Cat); -ăești s. (Dm).

mazăre dex

Intrare: mazăre (g.-d. -re)
mazăre g.-d. -re
Intrare: mazăre (g.-d. -ri)
mazăre g.-d. -ri substantiv feminin
Intrare: Mazăre
Mazăre