16 definiții pentru maximal
MAXIMÁL, -Ă, maximali, -e,
adj.,
s. n. 1. Adj. Maxim2 (
1). ◊ Preț maximal = preț a cărui depășire este interzisă de lege.
2. S. n. (Ieșit din uz) Tabel care conținea prețurile fixate de stat pentru mărfurile micilor producători. – Din
fr. maximal. MAXIMÁL, -Ă, maximali, -e,
adj.,
s. n. 1. Adj. Maxim2 (
1). ◊ Preț maximal = preț a cărui depășire este interzisă de lege.
2. S. n. (Ieșit din uz) Tabel care conținea prețurile fixate de stat pentru mărfurile micilor producători. – Din
fr. maximal. MAXIMÁL, -Ă, maximali, -e,
adj. (în
expr.) Preț maximal = preț a cărui depășire este interzisă de lege. Se simți cel mai focos partizan al prețurilor maximale. C. PETRESCU, C. V. 61.
maximál1 adj. m.,
pl. maximáli;
f. maximálă,
pl. maximále
maximál2 (
înv.)
s. n.,
pl. maximále
maximál adj. m., pl. maximáli; f. sg. maximálă, pl. maximále maximál s. n., pl. maximále MAXIMÁL, -Ă adj. Referitor la un maxim; maxim. ◊ Preț maximal = preț maxim îngăduit de o lege. [< fr. maximal].
MAXIMÁL, -Ă I.
adj. maxim2 (I, 1). ♦ preț ~ = preț maxim îngăduit de o lege. II.
s. n. tabel conținând prețurile curente fixate de stat pentru mărfurile micilor producători. (< fr. maximal)
MAXIMÁL1 ~ă (~i, ~e) (despre dimensiuni, intensitate, durată, valoare etc.) Care constituie un maximum; în gradul cel mai înalt; maxim. /<fr. maximal MAXIMÁL2 ~e n. Tabel care indică limita superioară a prețurilor în piață pentru marfa micilor producători. /<fr. maximal maximal a. în gradul cel mai înalt. ║ m. maximalist, alt nume dat bolșevicilor. V.
bolșevic. *máxim, -ă adj. (lat. máximus, din *mágtimus, superlativu d. magnus, mare, major, maĭ mare. V.
major). Cel maĭ mare, maĭ înalt (în opoz. cu minim): forța, ĭuțeala maximă. S. f., pl. e (d. lat. máxima, fem. d. máximus, întrebuințat ca subst. în evu mediŭ subînțelegînd sententia). Precept, sentență, aforizm, cugetare, zicătoare, adevăr exprimat pe scurt saŭ regulă de purtare a cuĭva (deviză): maximele luĭ La Rochefoucauld îs codu egoizmuluĭ. S. n., pl. e. Cel maĭ înalt grad, cea maĭ mare intensitate, extensiune saŭ cantitate considerată ca limită: maximu ĭuțeliĭ, furiiĭ, pedepseĭ, prețuluĭ. Legea maximuluĭ, legea care fixează taxa maximă care se poate încasa. – Ca adv. se întrebuințează latinu
maximum, [n. d. máximus], cel mult: o temperatură de máximum 8 grade deasupra luĭ zero, o pedeapsă de maximum zece anĭ. Se zice și ca s. n. fără pl. un máximum de pedeapsă. – Și
maximal (germ. maximal-).
MAXIMAL adj. maxim. (Profit ~.) Maximal dex online | sinonim
Maximal definitie
Intrare: maximal
maximal adjectiv substantiv neutru