Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru maximal

MAXIM├üL, -─é, maximali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Maxim2 (1). ÔŚŐ Pre╚Ť maximal = pre╚Ť a c─ârui dep─â╚Öire este interzis─â de lege. 2. S. n. (Ie╚Öit din uz) Tabel care con╚Ťinea pre╚Ťurile fixate de stat pentru m─ârfurile micilor produc─âtori. ÔÇô Din fr. maximal.
MAXIM├üL, -─é, maximali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Maxim2 (1). ÔŚŐ Pre╚Ť maximal = pre╚Ť a c─ârui dep─â╚Öire este interzis─â de lege. 2. S. n. (Ie╚Öit din uz) Tabel care con╚Ťinea pre╚Ťurile fixate de stat pentru m─ârfurile micilor produc─âtori. ÔÇô Din fr. maximal.
MAXIM├üL, -─é, maximali, -e, adj. (├«n expr.) Pre╚Ť maximal = pre╚Ť a c─ârui dep─â╚Öire este interzis─â de lege. Se sim╚Ťi cel mai focos partizan al pre╚Ťurilor maximale. C. PETRESCU, C. V. 61.
maximál1 adj. m., pl. maximáli; f. maximálă, pl. maximále
maximál2 (înv.) s. n., pl. maximále
maximál adj. m., pl. maximáli; f. sg. maximálă, pl. maximále
maximál s. n., pl. maximále
MAXIMÁL adj. v. maxim.
Maximal Ôëá minimal
MAXIM├üL, -─é adj. Referitor la un maxim; maxim. ÔŚŐ Pre╚Ť maximal = pre╚Ť maxim ├«ng─âduit de o lege. [< fr. maximal].
MAXIM├üL, -─é I. adj. maxim2 (I, 1). ÔÖŽ pre╚Ť ~ = pre╚Ť maxim ├«ng─âduit de o lege. II. s. n. tabel con╚Ťin├ónd pre╚Ťurile curente fixate de stat pentru m─ârfurile micilor produc─âtori. (< fr. maximal)
MAXIMÁL1 ~ă (~i, ~e) (despre dimensiuni, intensitate, durată, valoare etc.) Care constituie un maximum; în gradul cel mai înalt; maxim. /<fr. maximal
MAXIM├üL2 ~e n. Tabel care indic─â limita superioar─â a pre╚Ťurilor ├«n pia╚Ť─â pentru marfa micilor produc─âtori. /<fr. maximal
maximal a. ├«n gradul cel mai ├«nalt. ÔĽĹ m. maximalist, alt nume dat bol╚Öevicilor. V. bol╚Öevic.
*m├íxim, -─â adj. (lat. m├íximus, din *m├ígtimus, superlativu d. magnus, mare, major, ma─ş mare. V. major). Cel ma─ş mare, ma─ş ├«nalt (├«n opoz. cu minim): for╚Ťa, ─şu╚Ťeala maxim─â. S. f., pl. e (d. lat. m├íxima, fem. d. m├íximus, ├«ntrebuin╚Ťat ca subst. ├«n evu medi┼ş sub├«n╚Ťeleg├«nd sententia). Precept, senten╚Ť─â, aforizm, cugetare, zic─âtoare, adev─âr exprimat pe scurt sa┼ş regul─â de purtare a cu─şva (deviz─â): maximele lu─ş La Rochefoucauld ├«s codu egoizmulu─ş. S. n., pl. e. Cel ma─ş ├«nalt grad, cea ma─ş mare intensitate, extensiune sa┼ş cantitate considerat─â ca limit─â: maximu ─şu╚Ťeli─ş, furii─ş, pedepse─ş, pre╚Ťulu─ş. Legea maximulu─ş, legea care fixeaz─â taxa maxim─â care se poate ├«ncasa. ÔÇô Ca adv. se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â latinu maximum, [n. d. m├íximus], cel mult: o temperatur─â de m├íximum 8 grade deasupra lu─ş zero, o pedeaps─â de maximum zece an─ş. Se zice ╚Öi ca s. n. f─âr─â pl. un m├íximum de pedeaps─â. ÔÇô ╚śi maximal (germ. maximal-).
MAXIMAL adj. maxim. (Profit ~.)

Maximal dex online | sinonim

Maximal definitie

Intrare: maximal
maximal adjectiv substantiv neutru