maxilar definitie

14 definiții pentru maxilar

MAXILÁR, -Ă, maxilari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Fiecare dintre cele două oase ale feței, în care sunt înfipți dinții; falcă. 2. Adj. Care aparține fălcii, care este în legătură cu falca. – Din lat. maxillaris, fr. maxillaire.
MAXILÁR, -Ă, maxilari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Fiecare din cele două oase ale feței, în care sunt înfipți dinții; falcă. 2. Adj. Care aparține fălcii, care este în legătură cu falca. – Din lat. maxillaris, fr. maxillaire.
MAXILÁR, maxilare, s. n. Fiecare dintre cele două oase ale feței, în care sînt înfipte măselele și dinții; falcă. Mușchii maxilarelor îi zvîcneau din ce în ce mai des. V. ROM. februarie 1953, 49. Se distinge bine efortul lui să-și stăpînească tremurul prin încleștarea maxilarelor. SAHIA, N. 39. ◊ (Adjectival) Os maxilar.
maxilár1 adj. m., pl. maxilári; f. maxiláră, pl. maxiláre
maxilár2 s. n., pl. maxiláre
maxilár adj. m., pl. maxilári; f. sg. maxiláră, pl. maxiláre
maxilár s. n., pl. maxiláre
MAXILÁR s. (ANAT.) 1. falcă, (fam. fig.) căprior. (Cu un pumn i-a strămutat ~ul.) 2. maxilar inferior v. mandibulă. 3. falcă, mandibulă. (~ la insecte și la crustacee.)
MAXILÁR s.n. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt înfipte măselele și dinții; falcă. ◊ Maxilar inferior = mandibulă. // adj. Care aparține fălcii. [Cf. fr. maxillaire < lat. maxilla – măsea].
MAXILÁR, -Ă I. s. n. fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt înfipte măselele și dinții; falcă. II. adj. al maxilarului. (< fr. maxillaire)
MAXILÁR ~e n. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt fixați dinții; falcă. /<lat. maxillaris, fr. maxillaire
maxilar a. ce ține de măsele. ║ n. osul maxilar.
*maxilár, -ă adj. (lat. maxillaris, d. maxilla, falcă. V. măsea). Anat. Relativ la fălcĭ, al fălcilor: os maxilar. S. n., pl. e. Falcă: maxilaru inferior și cel superior.
MAXILAR s. (ANAT.) 1. falcă, (fam. fig.) căprior. (Cu un pumn i-a strămutat ~.) 2. falcă, mandibulă. (~ la insecte și la crustacee.)

maxilar dex

Intrare: maxilar
maxilar 1 adj. adjectiv
maxilar 2 s.n. substantiv neutru