MAURÉSC, -Ă, maurești, adj. (Rar) Maur (2). [Pr.: ma-u-] – Din fr. mauresque.

MAURÉSC, -Ă, maurești, adj. (Rar) Maur (2). [Pr.: ma-u-] – Din fr. mauresque.

MAURÉSC, -A, maurești, adj. (Franțuzism rar) Care aparține maurilor, care e în obiceiurile maurilor. O lampă de argint, de forma maurescă, se cobora din mijlocul tavanului. ALECSANDRI, O. P. 141. – Pronunțat: ma-u-.

maurésc (rar) (ma-u-) adj. m., f. mauréscă; pl. m. și f. mauréști

maurésc adj. m. (sil. ma-u-), f. mauréscă; pl. m. și f. mauréști

MAURÉSC adj. v. maur.

MAURÉSC, -Ă adj. maur. (< fr. mauresque)

mauresc a. ce ține de obiceiurile, de gustul Maurilor: arhitectură maurescă.

*maurésc, -éscă și -eáscă adj. De Maur, al Maurilor: arhitectura maurescă.

mauresc adj. v. MAUR.