MATURIZÁ, maturizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină matur; a (se) matura. ♦ A ajunge sau a face să-și însușească o bogată experiență, multe cunoștințe, un mod echilibrat de a judeca. – Matur + suf. -iza.

MATURIZÁ, maturizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină matur; a (se) matura. ♦ A ajunge sau a face să-și însușească o bogată experiență, multe cunoștințe, un mod echilibrat de a judeca. – Matur + suf. -iza.

MATURIZÁ, maturizez, vb. I. Refl. A deveni matur, a ajunge la maturitate. Tineretul muncitor s-a maturizat politicește. ♦ Tranz. A face ca cineva sau ceva să devină matur, potrivit, apt, gata pentru o acțiune. Experiența tragică a trecutelor războaie a maturizat masele populare de pretutindeni. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 113.

maturizá (a ~) (despre oameni) vb., ind. prez. 3 maturizeáză

maturizá vb., ind. prez. 1 sg. maturizéz, 3 sg. și pl. maturizeáză

MATURIZÁ vb. (fig.) a se coace. (Tânărul de odinioară s-a ~.)

MATURIZÁ vb. I. tr., refl. 1. A face sau a deveni matur, a atinge maturitatea; a (se) matura. 2. (Fig.) A ajunge sau a face să-și însușească o bogată experiență, un mod de a judeca plin de răspundere. [< matur + -iza].

MATURIZÁ vb. tr., refl. a face, a deveni matur; a (se) matura. ◊ (fig.) a căpăta, a face să capete seriozitatea omului matur. (< matur + -iza)

A MATURIZÁ ~éz tranz. A face să se maturizeze. /matur + suf. ~iza

A SE MATURIZÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni matur; a ajunge la maturitate. 2) (despre persoane) A atinge maturitatea spirituală; a căpăta o experiență bogată și multe cunoștințe. /matur + suf. ~iza

MATURIZA vb. (fig.) a se coace. (Tînărul de odinioară s-a ~.)