matufi definitie

23 definiții pentru matufi

MATOFÍ vb. IV v. matufi.
MATÚF, -Ă, matufi, -e, s. m., adj. (Înv. și fam.) 1. S. m. Om bătrân și ramolit; babalâc. ♦ Om ursuz, posomorât. 2. Adj. Neglijent în ținută; murdar. – Din tc. mâtuh.
MATUFÍ, matufesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) 1. A îmbătrâni, a se ramoli. 2. A se îmbăta. [Var.: matofí vb. IV] – Cf. matuf.
MATOFÍ, matofesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) 1. A îmbătrâni, a se ramoli. 2. A se îmbăta. [Var.: matufí vb.IV] – Cf. matuf.
MATÚF, -Ă, matufi, -e, s. m., adj. (Înv. și fam.) 1. S. m. Om bătrân și ramolit; babalâc. ♦ Om ursuz, posomorât. 2. Adj. Neglijent în ținută; murdar. – Din tc. mâtuh.
MATUFÍ vb. IV v. matofi.
MATÚF, matufi, s. m. (Învechit) Bătrîn, babalîc. Pe drum s-a prefăcut în chip de om, nici matuf, dar nici prea țîngău. CARAGIALE, O. III 29. Vezi zăcînd cîte un matuf gîrbov. ALECSANDRI, la TDRG. ♦ Om posomorit, ursuz. Era un matuf răposatul... să fugi în lume. ALECSANDRI, T. 175.
matofí v. matufí
matúf (înv.) adj. m., s. m., pl. matúfi; adj. f. matúfă, pl. matúfe
!matufí/matofí (a se ~) (a se ramoli) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se matuféște/se matoféște, imperf. 3 sg. se matufeá/se matofeá; conj. prez. 3 să se matufeáscă/să se matofeáscă
matofí/matufí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. matofésc/matufésc, imperf. 3 sg. matofeá/matufeá; conj. prez. 3 sg. și pl. matofeáscă/matufeáscă
matúf s. m., adj. m., pl. matúfi; f. sg. matúfă, pl. matúfe
matufí v. matofi
MATOFÍ vb. v. ramoli.
MATÚF s. v. babalâc, baccea, căzătură, hodorog, ramolit.
matúf (matúfi), s. m. – Hodorog, ghiuj. Tc. matuf, din arab. ma’tuf (Șeineanu, II, 252; Loebel 62; Lokotsch 1447). – Der. matufi (var. matofi, matosi), vb. refl. (a se ramoli; a se moleși), a cărui ultimă var., derivată în mod echivoc de Gáldi 208 din ngr. ματώνω „a însîngera”, se confundă cu matosi „a îmbăta” der. din matol.
matofì v. Mold. 1. a se vesteji; 2. fig. a se moleși. [V. matuf].
matofésc, V. matufesc.
matúf adj. m. (turc, matuf, [d. ar. ma’tuh]. Care vorbește prostește, bătrîn copilăros). Rar azĭ. Babalîc, baccea, hodorog, ramolit: nicĭ matuf, dar nicĭ prea țingăŭ, ci om tocmaĭ în puterea vîrsteĭ (Car. VR. 1909, 11, 210). Est. Posac, morocănos. V. izmenit.
matufésc și matofésc (mă) v. refl. (d. matuf). Fam. Mă berghelesc, mă veștejesc, decad fizicamente. Fig. Mă prostesc, mă moleșesc. Mă cam amețesc de vin. – Și matosesc.
matofi vb. v. RAMOLI.
matuf s. v. BABALÎC. BACCEA. CĂZĂTURĂ. HODOROG. RAMOLIT.
matofi, matofesc v. r. (înv.) 1. a îmbătrâni, a se ramoli 2. a se îmbăta

matufi dex

Intrare: matufi
matofi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
matufi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: matuf (adj.)
matuf adjectiv
Intrare: matuf (s.m.)
matuf substantiv masculin