matricula definitie

24 definiții pentru matricula

MATRÍCOL, -Ă, matricoli, -e, s. f., adj. 1. S. f. Registru în care se înscriu, într-o instituție, numele persoanelor a căror evidență este necesară; (în special) registru folosit în școli, în care se înscriu numele, datele personale și situația școlară a elevilor. ♦ Număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. 2. S. f. (Ieșit din uz) Bucată dreptunghiulară de pânză sau de stofă pe care se indica școala la care învăța un elev (și numărul sub care era înscris) și pe care acesta o purta prinsă de braț sau pe piept. 3. Adj. De matricolă; matricular. [Var.: matrícul, -ă s. f., adj.] – Din fr. matricule, lat. matricula, it. matricola.
MATRÍCUL, -Ă s. f., adj. v. matricol.
MATRICULÁ, matriculez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A înmatricula. 2. A aplica un semn caracteristic pe ceva. – Din fr. matriculer.
MATRÍCOL, -Ă, matricoli, -e, s. f., adj. 1. S. f. Registru în care se înscriu, într-o instituție, numele persoanelor a căror evidență este necesară; (în special) registru folosit în școli, în care se înscriu numele, datele personale și situația școlară a elevilor. ♦ Număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. 2. S. f. (Ieșit din uz) Bucată dreptunghiulară de pânză sau de stofă pe care se indica școala la care învăța un elev (și numărul sub care era înscris aici) și pe care acesta o purta prinsă pe braț sau pe piept. 3. Adj. De matricolă; matricular. [Var.: matrícul, -ă s. f., adj.] – Din fr. matricule, lat. matricula, it. matricola.
MATRÍCUL, -Ă s. f., adj. v. matricol.
MATRICULÁ, matriculez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A înmatricula. 2. A aplica un semn caracteristic pe ceva. – Din fr. matriculer.
MATRICÓL, -Ă, matricoli, -e, adj. Matricular. Foaie matricolă. Număr matricol.
MATRÍCOLĂ, matricole, s. f. Registru în care se înscriu, într-o instituție, numele persoanelor a căror evidență este necesară; condică; (în special) registru folosit în școli, în care se înscriu numele, datele personale și situația școlară a elevilor. (Atestat în forma matriculă) Mergea cu cataloagele la școală și trecea notele în matriculă. CARAGIALE, O. II 288. Variantă: matriculă s. f.
MATRICÚLĂ s. f. v. matricolă.
matrícol (ma-tri-) adj. m., pl. matrícoli; f. matrícolă, pl. matrícole
matrícolă (ma-tri-) s. f., g.-d. art. matrícolei; pl. matrícole
matriculá (a ~) (rar) (ma-tri-) vb., ind. prez. 3 matriculeáză
matrícol adj. m. (sil. -tri-), pl. matrícoli; f. sg. matrícolă, pl. matrícole[1]
matrícolă s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. matrícolei; pl. matrícole[1]
matriculá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. matriculéz, 3 sg. și pl. matriculeáză
MATRICULÁ vb. v. înmatricula, înregistra, înscrie.
MATRÍCOL, -Ă adj. Care face parte dintr-o matricolă, al unei matricole; matricular. // s.f. Registru în care se înscriu numele și situația școlară a elevilor, numele soldaților dintr-o unitate militară, al persoanelor dintr-o instituție etc. ♦ Număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. ♦ Număr purtat (pe uniformă) de elevi. [Var. matricul, -ă adj., matriculă s.f. / < fr. matricule, it. matricola, cf. lat. matricula].
MATRÍCUL, -Ă adj. v. matricol.
MATRÍCULĂ s.f. v. matricol.
MATRÍCOL, -Ă I. adj. care face parte dintr-o matricolă; matricular. II. s. f. registru de evidență în care se înscriu numele și situația școlară a elevilor, numele soldaților dintr-o unitate militară, al persoanelor dintr-o instituție etc. ◊ număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. ◊ număr purtat pe uniformă de elevi. (< it. matricola, lat. matricula, fr. matricule)
MATRÍCOLĂ ~e f. 1) Registru de evidență în care se înscrie numele persoanelor dintr-o instituție. 2) Registru care conține numele, datele personale și notele elevilor. 3) Ecuson cu numele școlii (și cu numărul de înscriere) prins de uniforma elevilor, pe braț sau pe piept. [G.-D. matricolei] /<fr. matricule, lat. matricula, it. matricola
matriculă f. 1. registru conținând numele școlarilor, societarilor, etc.; 2. număr de ordine al fiecărui soldat într’un regiment.
*matrículă f., pl. e (lat. matricula, dim. d. mátrix, -icis. V. matrice). Condica generală care conține numele tuturor elevilor, soldaților, societarilor înscrișĭ și număru lor de ordine. V. mitrică.
matricula vb. v. ÎNMATRICULA. ÎNREGISTRA. ÎNSCRIE.

matricula dex

Intrare: matricol
matricol adjectiv
  • silabisire: -tri-
matricul adjectiv
Intrare: matricula
matricula verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -tri-
Intrare: matriculă
matriculă
Intrare: matricolă
matricolă substantiv feminin
  • silabisire: -tri-
matriculă substantiv feminin