matricolă definitie

2 intrări

16 definiții pentru matricolă

MATRÍCOL, -Ă, matricoli, -e, s. f., adj. 1. S. f. Registru în care se înscriu, într-o instituție, numele persoanelor a căror evidență este necesară; (în special) registru folosit în școli, în care se înscriu numele, datele personale și situația școlară a elevilor. ♦ Număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. 2. S. f. (Ieșit din uz) Bucată dreptunghiulară de pânză sau de stofă pe care se indica școala la care învăța un elev (și numărul sub care era înscris) și pe care acesta o purta prinsă de braț sau pe piept. 3. Adj. De matricolă; matricular. [Var.: matrícul, -ă s. f., adj.] – Din fr. matricule, lat. matricula, it. matricola.
MATRÍCUL, -Ă s. f., adj. v. matricol.
MATRÍCOL, -Ă, matricoli, -e, s. f., adj. 1. S. f. Registru în care se înscriu, într-o instituție, numele persoanelor a căror evidență este necesară; (în special) registru folosit în școli, în care se înscriu numele, datele personale și situația școlară a elevilor. ♦ Număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. 2. S. f. (Ieșit din uz) Bucată dreptunghiulară de pânză sau de stofă pe care se indica școala la care învăța un elev (și numărul sub care era înscris aici) și pe care acesta o purta prinsă pe braț sau pe piept. 3. Adj. De matricolă; matricular. [Var.: matrícul, -ă s. f., adj.] – Din fr. matricule, lat. matricula, it. matricola.
MATRÍCUL, -Ă s. f., adj. v. matricol.
MATRICÓL, -Ă, matricoli, -e, adj. Matricular. Foaie matricolă. Număr matricol.
MATRÍCOLĂ, matricole, s. f. Registru în care se înscriu, într-o instituție, numele persoanelor a căror evidență este necesară; condică; (în special) registru folosit în școli, în care se înscriu numele, datele personale și situația școlară a elevilor. (Atestat în forma matriculă) Mergea cu cataloagele la școală și trecea notele în matriculă. CARAGIALE, O. II 288. Variantă: matriculă s. f.
MATRICÚLĂ s. f. v. matricolă.
matrícol (ma-tri-) adj. m., pl. matrícoli; f. matrícolă, pl. matrícole
matrícolă (ma-tri-) s. f., g.-d. art. matrícolei; pl. matrícole
matrícol adj. m. (sil. -tri-), pl. matrícoli; f. sg. matrícolă, pl. matrícole[1]
matrícolă s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. matrícolei; pl. matrícole[1]
MATRÍCOL, -Ă adj. Care face parte dintr-o matricolă, al unei matricole; matricular. // s.f. Registru în care se înscriu numele și situația școlară a elevilor, numele soldaților dintr-o unitate militară, al persoanelor dintr-o instituție etc. ♦ Număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. ♦ Număr purtat (pe uniformă) de elevi. [Var. matricul, -ă adj., matriculă s.f. / < fr. matricule, it. matricola, cf. lat. matricula].
MATRÍCUL, -Ă adj. v. matricol.
MATRÍCULĂ s.f. v. matricol.
MATRÍCOL, -Ă I. adj. care face parte dintr-o matricolă; matricular. II. s. f. registru de evidență în care se înscriu numele și situația școlară a elevilor, numele soldaților dintr-o unitate militară, al persoanelor dintr-o instituție etc. ◊ număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. ◊ număr purtat pe uniformă de elevi. (< it. matricola, lat. matricula, fr. matricule)
MATRÍCOLĂ ~e f. 1) Registru de evidență în care se înscrie numele persoanelor dintr-o instituție. 2) Registru care conține numele, datele personale și notele elevilor. 3) Ecuson cu numele școlii (și cu numărul de înscriere) prins de uniforma elevilor, pe braț sau pe piept. [G.-D. matricolei] /<fr. matricule, lat. matricula, it. matricola

matricolă dex

Intrare: matricol
matricol adjectiv
  • silabisire: -tri-
matricul adjectiv
Intrare: matricolă
matricolă substantiv feminin
  • silabisire: -tri-
matriculă substantiv feminin