Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru matrice

MATR├ŹCE, (1, 4) matrice, s. f. 1. (Mat.) Sistem de numere grupate ├«ntr-un tablou dreptunghiular care are un anumit num─âr de coloane, linii sau r├ónduri. 2. (Log.) Tabel reprezent├ónd valoarea de adev─âr a unui enun╚Ť pe baza valorii de adev─âr a elementelor sale componente. 3. (Anat.) Uter. ÔÖŽ Fig. Ob├ór╚Öie, origine. 4. (Biol.) Partea fundamental─â, nediferen╚Ťiat─â a citoplasmei, a cromozomilor etc. ÔÇô Din lat. matrix, -icis, fr. matrice.
MATR├ŹCE, (1, 2) matrice, s. f. 1. (Mat.) Sistem de numere grupate ├«ntr-un tablou dreptunghiular care are un anumit num─âr de coloane, linii sau r├ónduri. 2. (Log.) Tabel reprezent├ónd valoarea de adev─âr a unui enun╚Ť pe baza valorii de adev─âr a elementelor sale componente. 3. (Anat.) Uter. ÔÖŽ Fig. Ob├ór╚Öie, origine. 4. (Biol.) Partea fundamental─â, nediferen╚Ťiat─â a citoplasmei, a cromozomilor etc. ÔÇô Din lat. matrix, -icis, fr. matrice.
MATR├ŹCE 1 s. f. Uter.
MÁTRICE 2, matrice, s. f. (Mat.) Sistem de numere grupate într-un tablou dreptunghiular care are un anumit număr de linii sau rînduri, fiecare rînd avînd același număr de numere, aranjate în coloane.
matr├şce (mat., biol.) (ma-tri-) s. f., art. matr├şcea, g.-d. art. matr├şcei; pl. matr├şce
matr├şce (anat.) s. f. (sil. -tri-), art. matr├şcea, g.-d. art. matr├şcei
matr├şce (mat., log.) s. f. (sil. -tri-), art. matr├şcea, g.-d. art. matr├şcei; pl. matr├şce
MATR├ŹCE s. v. genez─â, na╚Ötere, ob├ór╚Öie, origine, provenien╚Ť─â.
M─éTR├ŹCE s. v. colic─â, cramp─â, granat, mitr─â, mu╚Öe╚Ťel, paracherni╚Ť─â, reumatism, spasm, spilcu╚Ť─â, uter, ventrilic─â.
MATR├ŹCE s.f. I. Organ al mamiferelor ├«n care se dezvolt─â f─âtul p├ón─â la na╚Ötere; uter. II. (Mat.) Sistem de numere grupate ├«ntr-un tablou dreptunghiular cu un anumit num─âr de linii sau r├ónduri, fiecare r├ónd av├ónd acela╚Öi num─âr de numere dispuse ├«n coloane. [Var. matri╚Ť─â s.f. / < lat. matrix, cf. fr. matrice].
MATR├ŹCE s. f. 1. organ al mamiferelor ├«n care se dezvolt─â f─âtul p├ón─â la na╚Ötere; uter. ÔŚŐ (fig.) origine. 2. substan╚Ťa fundamental─â a ╚Ťesutului conjunctiv. 3. partea fundamental─â, nediferen╚Ťiat─â, a citoplasmei, a cromozomilor etc. 4. substan╚Ť─â ├«n care este inclus─â o fosil─â. 5. (mat.) tablou dreptunghiular dintr-un anumit num─âr de linii sau r├ónduri dispuse ├«n coloane. 6. (stat.) aranjament ordonat al unui ansamblu de elemente. (< fr. matrice, lat. matrix, -icis)
m─âtr├şce (m─âtr├şci), s. f. ÔÇô 1. (├Änv.) Uter, s├«n matern. ÔÇô 2. Crampe la noii-n─âscu╚Ťi. ÔÇô 3. (Trans., Maram.) Reumatism. ÔÇô 4. (Banat) Oaie cu lapte. ÔÇô 5. Mu╚Öe╚Ťel (Matricaria chamomilla). ÔÇô 6. Plant─â, Pyrethrum parthenium. ÔÇô 7. Paracherni╚Ť─â (Parietaria officinalis). ÔÇô 8. Bobornic (Veronica officinalis). ÔÇô Mr. m─âtric─â. Lat. matricem (Pu╚Öcariu 1051; Candrea-Dens., 1072; REW 5422). E dubletul lui matrice, s. f. (uter), din fr. matrice ╚Öi al lui matri╚Ť─â, s. f. (tipar, form─â), din germ. Matrize. Der. m─âtricer, s. m. (Banat, cioban care p─âze╚Öte oile cu lapte).
MATR├ŹCE1 f. ├«nv. Cavitate intern─â a aparatului genital feminin ├«n care se dezvolt─â embrionul; mitr─â; uter. /<lat. matrix, ~cis, fr. matrice
MATR├ŹCE2 f. log. Tabel reprezent├ónd valoarea de adev─âr a unui enun╚Ť pe baza valorii de adev─âr a elementelor sale componente. /<lat. matrix, ~cis, fr. matrice
matrice f. 1. Anat. unul din organele interne (la femei); 2. tipar ├«n care se toarn─â metale pentru litere tipografice, monede, medalii; 3. registru original dup─â care sÔÇÖa stabilit rolurile contribu╚Ťiunilor.
m─âtrice f. 1. colici, mai ales la prunci; 2. boal─â de vite: p├óntec─ârie; 3. plant─â aromatic─â, cre╚Öte pe l├óng─â locuin╚Ťele ╚Öi gardurile din sate, uneori cultivat─â prin gr─âdini (Pyrethrum parthenium). [Lat. MATRICEM].
*matr├şce f. (lat. m├ítrix, -icis, mam─â, origine. V. matricul─â). Anat. Organu ├«n care se face concep╚Ťiunea (mitr─â). Tiparu ├«n care se toarn─â literele tipografice, monetele, medaliile ╚Ö. a. Registru original dup─â care sÔÇÖa┼ş stabilit rolurile contribu╚Ťiunilor. ÔÇô Uni─ş zic matr├ş╚Ť─â, pl. e. V. mitric─â.
m─âtr├şce f. (lat. m├ítrix, -icsi. V. matrice). Colic─ş la copii─ş mic─ş. Granat, piretru.
matrice s. v. GENEZ─é. NA╚śTERE. OB├ÄR╚śIE. ORIGINE. PROVENIEN╚Ü─é.
matrice s. v. COLIC─é. CRAMP─é. GRANAT. MITR─é. MU╚śE╚ÜEL. PARACHERNI╚Ü─é. REUMATISM. SPASM. SPILCU╚Ü─é. UTER. VENTRILIC─é.
matrice (petrogr.), (engl.= matrix) liant al rocilor detritice psefitice (conglomerate, brecii) ╚Öi psamitice (Ôćĺ graywacke), de natur─â alogen─â (min. argiloase, mice, clorite, micrite carbonatice). M. format─â prin acumulare sindepozi╚Ťional─â cu clastele pe care le ├«nglobeaz─â este o protom., cea rezultat─â prin alterarea ╚Öi substitu╚Ťia clastelor instabile din p.d.v. chimic este epim., iar recristalizarea frac╚Ťiunii argiloase din protom. conduce la apari╚Ťia unei ortom.
m─âtr├şce, m─âtrici, s.f. ÔÇô (med.) 1. Reumatism (╚Üiplea, 1906): ÔÇ×C├ónd ╚Ťi se r─âscole╚Öte m─âtricea, se va schimba vremeaÔÇŁ (Lenghel, 1979). (Trans., Maram., inclusiv ├«n Maram. din dreapta Tisei). 2. Varice (se umfl─â venele de la pulpa piciorului). 3. Colici intestinali. ÔÇô Lat. matricem (Pu╚Öcariu, CDDE, cf. DER; ╚ś─âineanu, Scriban); var. a lui matrice (< lat. matrix) (MDA).
m─âtr├şce, m─âtrici, s.f. ÔÇô (med.) 1. Reumatism (╚Üiplea 1906): ÔÇ×C├ónd ╚Ťi se r─âscole╚Öte m─âtricea, se va schimba vremeaÔÇŁ (Lenghel 1979). 2. Varice (se umfl─â venele de la pulpa piciorului). 3. Colici intestinali. ÔÇô Lat. matricem (DER).

Matrice dex online | sinonim

Matrice definitie

Intrare: matrice
matrice substantiv feminin
  • silabisire: -tri-
Intrare: m─âtrice
m─âtrice