matrițare definitie

2 intrări

12 definiții pentru matrițare

MATRIȚÁ, matrițez, vb. I. Tranz. A prelucra un material prin deformare plastică, cu ajutorul unei matrițe. – Din matriță.
MATRIȚÁRE, matrițări, s. f. Acțiunea de a matrița și rezultatul ei. – V. matrița.
MATRIȚÁ, matrițez, vb. I. Tranz. A prelucra un material prin deformare plastică, cu ajutorul unei matrițe. – Din matriță.
MATRIȚÁRE, matrițări, s. f. Acțiunea de a matrița și rezultatul ei. – V. matrița.
matrițá (a ~) (ma-tri-) vb., ind. prez. 3 matrițeáză
matrițáre (ma-tri-) s. f., g.-d. art. matrițắrii; pl. matrițắri
matrițá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. matrițéz, 3 sg. și pl. matrițeáză
matrițáre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. matrițării; pl. matrițări
MATRIȚÁ vb. I. tr. A prelucra (un material) la forjă, în matriță. [< germ. matrizieren].
MATRIȚÁRE s.f. Acțiunea de a matrița și rezultatul ei. [< matrița].
MATRIȚÁ vb. tr. a prelucra (un material) cu ajutorul unei matrițe. (< germ. matrizieren)
A MATRIȚÁ ~éz tranz. (materiale) A prelucra cu matrița. /Din matriță

matrițare dex

Intrare: matrița
matrița verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -tri-
Intrare: matrițare
matrițare substantiv feminin
  • silabisire: -tri-