Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru matri╚Ť─â

MATRI╚Ü├ü, matri╚Ťez, vb. I. Tranz. A prelucra un material prin deformare plastic─â, cu ajutorul unei matri╚Ťe. ÔÇô Din matri╚Ť─â.
MATR├Ź╚Ü─é, matri╚Ťe, s. f. Unealt─â cu o cavitate interioar─â, alc─âtuit─â din unul sau din mai multe elemente, folosit─â la fasonarea, prin deformare plastic─â sub presiune, a unor materiale. ÔÖŽ Form─â ├«n care se toarn─â literele de tipografie. ÔÇô Din germ. Matrize.
MATRI╚Ü├ü, matri╚Ťez, vb. I. Tranz. A prelucra un material prin deformare plastic─â, cu ajutorul unei matri╚Ťe. ÔÇô Din matri╚Ť─â.
MATR├Ź╚Ü─é, matri╚Ťe, s. f. Unealt─â cu o cavitate interioar─â, alc─âtuit─â din unul sau din mai multe elemente, folosit─â la fasonarea, prin deformare plastic─â sub presiune, a unor materiale. ÔÖŽ Form─â ├«n care se toarn─â literele de tipografie. ÔÇô Din germ. Matrize.
MATR├Ź╚Ü─é, matri╚Ťe, s. f. Unealt─â cu o cavitate interioar─â, alc─âtuit─â din unul sau mai multe elemente, folosit─â la fasonarea, prin deformare plastic─â, sub presiune, a unor materiale. ÔÖŽ Form─â ├«n care se toarn─â literele de tipografie.
matri╚Ť├í (a ~) (ma-tri-) vb., ind. prez. 3 matri╚Ťe├íz─â
matr├ş╚Ť─â (form─â) (ma-tri-) s. f., g.-d. art. matr├ş╚Ťei; pl. matr├ş╚Ťe
matri╚Ť├í vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. matri╚Ť├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. matri╚Ťe├íz─â
matr├ş╚Ť─â s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. matr├ş╚Ťei; pl. matr├ş╚Ťe
MATRI╚Ü├ü vb. I. tr. A prelucra (un material) la forj─â, ├«n matri╚Ť─â. [< germ. matrizieren].
MATR├Ź╚Ü─é s.f. 1. Unealt─â ├«n care s-a executat negativul formei care urmeaz─â s─â fie dat─â unui material prin deformare plastic─â sub presiune. 2. (Poligr.) Form─â de turnat literele. 3. V. matrice [├«n DN]. [< germ. Matrize].
MATRI╚Ü├ü vb. tr. a prelucra (un material) cu ajutorul unei matri╚Ťe. (< germ. matrizieren)
MATR├Ź╚Ü─é s. f. 1. unealt─â ├«n care s-a executat negativul formei ce urmeaz─â s─â fie dat─â unui material prin deformare plastic─â. 2. pies─â a ma╚Öinii tipografice ├«n care e gravat negativul literelor. (< germ. Matrize)
A MATRI╚Ü├ü ~├ęz tranz. (materiale) A prelucra cu matri╚Ťa. /Din matri╚Ť─â
MATR├Ź╚Ü─é ~e f. 1) Unealt─â folosit─â la modelarea prin deformare plastic─â sub presiune a unor materiale. 2) Form─â ├«n care se toarn─â caracterele tipografice. /<germ. Matrize
*matr├şce f. (lat. m├ítrix, -icis, mam─â, origine. V. matricul─â). Anat. Organu ├«n care se face concep╚Ťiunea (mitr─â). Tiparu ├«n care se toarn─â literele tipografice, monetele, medaliile ╚Ö. a. Registru original dup─â care sÔÇÖa┼ş stabilit rolurile contribu╚Ťiunilor. ÔÇô Uni─ş zic matr├ş╚Ť─â, pl. e. V. mitric─â.
MATR├Ź╚Ü─é (< germ.) s. f. 1. (TEHN.) Unealt─â alc─âtuit─â dintr-un sau mai multe p─âr╚Ťi, folosit─â la fasonarea unul material prin deformarea lui plastic─â sub presiune. Se deosebesc m. de forjat, m. de predat, m. de injectat mase plastice etc. 2. (POLIGR.) M. de linotip = m. folosit─â la turnarea literelor de linotip. ÔŚŐ M. de monotip = m. paralelipipedic─â care are gravat─â pe una din fe╚Ťele frontale floarea literei; se folose╚Öte la turnarea literelor. ÔŚŐ M. de stereotipie = m. confec╚Ťionat─â din carton special, pe care se imprim─â forma invers─â formei tipografice.

Matri╚Ť─â dex online | sinonim

Matri╚Ť─â definitie

Intrare: matri╚Ť─â
matri╚Ť─â substantiv feminin
  • silabisire: -tri-
Intrare: matri╚Ťa
matri╚Ťa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -tri-