Dicționare ale limbii române

2 intrări

14 definiții pentru matosire

MATOSÍ, matosesc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se îmbăta. – Cf. țig. mato.
MATOSÍRE, matosiri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a se matosi și rezultatul ei. – V. matosi.
MATOSÍ, matosesc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se îmbăta. – Cf. țig. mato „beat”.
MATOSÍRE, matosiri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a se matosi și rezultatul ei. – V. matosi.
MATOSÍ, matosesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se îmbăta. Nene Tache, parcă m-am matosit și eu. PAS, L. II 12.
matosí (a ~) (a îmbăta) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. matosésc, imperf. 3 sg. matoseá; conj. prez. 3 să matoseáscă
matosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. matosésc, imperf. 3 sg. matoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. matoseáscă
MATOSÍ vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, turmenta.
matosì v. pop. a se îmbăta. [Origină necunoscută].
matosésc, V. matufesc.
matufésc și matofésc (mă) v. refl. (d. matuf). Fam. Mă berghelesc, mă veștejesc, decad fizicamente. Fig. Mă prostesc, mă moleșesc. Mă cam amețesc de vin. – Și matosesc.
matosi vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA.
matosi, matosesc v. r. (pop.) a se îmbăta
matosire, matosiri s. f. (pop.) beție, stare de ebrietate

Matosire dex online | sinonim

Matosire definitie

Intrare: matosi
matosi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: matosire
matosire