14 definiții pentru matosire
MATOSÍ, matosesc,
vb. IV.
Refl. (
Pop. și
fam.) A se îmbăta. –
Cf. țig. mato. MATOSÍRE, matosiri,
s. f. (
Pop. și
fam.) Acțiunea de a se matosi și rezultatul ei. –
V. matosi. MATOSÍ, matosesc,
vb. IV.
Refl. (
Pop. și
fam.) A se îmbăta. –
Cf. țig. mato „beat”.
MATOSÍRE, matosiri,
s. f. (
Pop. și
fam.) Acțiunea de a se matosi și rezultatul ei. –
V. matosi. MATOSÍ, matosesc,
vb. IV.
Refl. (Popular) A se îmbăta. Nene Tache, parcă m-am matosit și eu. PAS, L. II 12.
matosí (a ~) (a îmbăta) (
pop.,
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. matosésc,
imperf. 3
sg. matoseá;
conj. prez. 3 să matoseáscă
matosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. matosésc, imperf. 3 sg. matoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. matoseáscă MATOSÍ vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, turmenta. matosì v. pop. a se îmbăta. [Origină necunoscută].
matufésc și
matofésc (mă) v. refl. (d. matuf). Fam. Mă berghelesc, mă veștejesc, decad fizicamente. Fig. Mă prostesc, mă moleșesc. Mă cam amețesc de vin. – Și
matosesc. matosi vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA. matosi, matosesc
v. r. (
pop.) a se îmbăta
matosire, matosiri
s. f. (
pop.) beție, stare de ebrietate
Matosire dex online | sinonim
Matosire definitie
Intrare: matosi
matosi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a