MATOSÍ, matosesc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se îmbăta. – Cf. țig. mato.

MATOSÍ, matosesc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se îmbăta. – Cf. țig. mato „beat”.

MATOSÍ, matosesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se îmbăta. Nene Tache, parcă m-am matosit și eu. PAS, L. II 12.

matosí (a ~) (a îmbăta) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. matosésc, imperf. 3 sg. matoseá; conj. prez. 3 să matoseáscă

matosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. matosésc, imperf. 3 sg. matoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. matoseáscă

MATOSÍ vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, turmenta.

MÂȚÓS adj. v. pisicesc.

matosì v. pop. a se îmbăta. [Origină necunoscută].

matosésc, V. matufesc.

matufésc și matofésc (mă) v. refl. (d. matuf). Fam. Mă berghelesc, mă veștejesc, decad fizicamente. Fig. Mă prostesc, mă moleșesc. Mă cam amețesc de vin. – Și matosesc.

matosi vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA.

mîțos adj. v. PISICESC.

matosi, matosesc v. r. (pop.) a se îmbăta