matiță definitie

11 definiții pentru matiță

MÁTIȚĂ, matițe, s. f. (Reg.) Sac de plasă care formează partea din fund a năvodului și în care se strâng peștii prinși; matcă. – Din bg. matica. Cf. sb. matica.
MÁTIȚĂ, matițe, s. f. (Reg.) Sac de plasă care formează partea din fund a năvodului și în care se strâng peștii prinși; matcă. – Din bg. matica. Cf. scr. matica.
MATÍȚĂ, matițe, s. f. Parte a năvodului, sac de plasă mare, în care se strîng peștii. începură a trage năvodul, ca să aducă matița la lumină. SADOVEANU, Î. A. 125.
mátiță (reg.) s. f., g.-d. art. mátiței; pl. mátițe
mátiță s. f., g.-d. art. mátiței; pl. mátițe
MÁTIȚĂ s. (PESCUIT) matcă, (reg.) coadă, moț, sac, sân. (~ este o parte a năvodului.)
mátiță (mátițe), s. f.1. Sîn, focar, sursă, parte interioară. – 2. Garnitură. – 3. (Mold., Trans.) Fundul plasei de pescuit. – 4. (Banat) Răboj, bețigaș marcat care servește la măsurat. – 5. Registru, înregistrare. – Megl. matiță „regină a albinelor”. Sl. (bg., sb., cr.) matica „mamă” (Cihac, II, 182); Tiktin; Conev 74). Cf. matcă.
mátiță, mátițe, s.f. (reg.) 1. matcă, fundul adânc al năvodului. 2. locul unde se strânge peștele. 3. cadru metalic al pietrei de inel.
matiță f. coada rociului. [Serb. MATIȚA matcă, canal, lit. mămiță (cf. matrice)].
mátiță f., pl. e (vsl. bg. rus. mática, regina albinelor, matcă ș. a. V. matcă). Sud. Matcă, fundu adîncat al năvoduluĭ, locu unde se strînge peștele. Metalu care cuprinde peatra unuĭ cercel: cerceĭ în matițele lor. Ban. Jumătatea din răboj care rămîne la vătavu stîniĭ.
MATIȚĂ s. (PESCUIT) matcă, (reg.) coadă, moț, sac, sîn. (~ este o parte a năvodului.)

matiță dex

Intrare: matiță
matiță substantiv feminin