matern definitie

12 definiții pentru matern

MATÉRN, -Ă, materni, -e, adj. De mamă, propriu mamei, care se referă la mamă; care provine de la mamă. ◊ Limbă maternă = limbă pe care o învață cineva din prima copilărie, de la părinți; limbă natală. ♦ (Adverbial) Cu sentimente de mamă; ca o mamă. – Din lat. maternus, it. materno.
MATÉRN, -Ă, materni, -e, adj. De mamă, propriu mamei, care se referă la mamă; care provine de la mamă. ◊ Limbă maternă = limbă pe care o învață cineva din prima copilărie, de la părinți; limbă natală. ♦ (Adverbial) Cu sentimente de mamă; ca o mamă. – Din lat. maternus, it. materno.
MATÉRN, -Ă, materni, -e, adj. Care vine din partea mamei, de mamă, propriu mamei. Privirea avea o înduioșare maternă. C. PETRESCU, C. V. 209. În zece rînduri se silise a scutura tirania maternă a Caterinei Medici. HASDEU, I. V. XVII. ◊ Limbă maternă = limbă pe care și-o însușește cineva din prima copilărie, de la părinți, și pe care o folosește cu mai multă ușurință și siguranță decît limbile străine, învățate ulterior. În Republica Populară Romînă se asigură minorităților naționale folosirea liberă a limbii materne, învățămîntul de toate gradele în limba maternă, cărți, ziare și teatre în limba maternă. CONST. R.P.R. 38. Rezultatul acesta îl atinge poetul dînd o întrebuințare personală instrumentului obștesc al limbii materne. VIANU, S. 6.
matérn adj. m., pl. matérni; f. matérnă, pl. matérne
matérn adj. m., pl. matérni; f. sg. matérnă, pl. matérne
MATÉRN adj., adv. 1. adj. (rar) mămesc. (Sentiment ~.) 2. adv. (rar) mămește. (Se comportă ~.)
MATÉRN, -Ă adj. De mamă, al mamei. ◊ Limbă maternă = limbă învățată și vorbită din copilărie, transmisă de la părinți. ♦ adv. Cu sentimente de mamă, ca o mamă. [< lat. maternus, it. materno].
MATÉRN, -Ă adj. de (la) mamă. ♦ limbă ~ă = limbă învățată și vorbită din copilărie, transmisă de la părinți. ◊ (adv.) cu sentimente de mamă; ca o mamă. (< lat. maternus, it. materno)
MATÉRN ~ă (~i, ~e) Care ține de mamă; propriu mamei; provenit de la mamă. Dragoste ~ă. ◊ Limbă ~ă limbă învățată în fragedă copilărie în sânul familiei. /<lat. maternus, it. materno
matern a. propriu sau natural unei mame: gingășie maternă; limbă maternă, limba părintească.
*matérn, -ă adj. (lat. maternus). Al mameĭ, de la mamă, din partea mameĭ: ĭubire, avere, mătușă maternă. Limba maternă, limba pe care aĭ învățat-o de copil și în care cugețĭ.
MATERN adj., adv. 1. adj. (rar) mămesc. (Sentiment ~.) 2. adv. mămește. (Se comportă ~.)

matern dex

Intrare: matern
matern adjectiv