materie definitie

18 definiții pentru materie

MATÉRIE, materii, s. f. 1. (În filosofia materialistă) Substanță concepută ca bază a tot ceea ce există; realitatea obiectivă care există în afară și independent de conștiința omenească și care este reflectată de aceasta; diversitatea fenomenelor reprezentând diferite forme de mișcare ale acestei realități. 2. Substanță din care sunt făcute diverse obiecte; obiect, corp, element considerat din punctul de vedere al compoziției sale. ◊ Materie primă = produs natural sau material semifabricat, destinat prelucrării sau transformării în alte produse. Materie cenușie = parte a sistemului nervos central situată la suprafața creierului și în interiorul măduvei, care dă naștere fluxului nervos; p. ext. creier; minte, inteligență. ♦ (Pop.) Țesătură, pânză, stofă. 3. Domeniu de cunoaștere, de cercetare etc.; problemă, chestiune. ◊ Loc. adv. În materie = în problema respectivă. În materie de... = privitor la..., în ceea ce privește... ◊ Expr. A intra în materie = a începe (după o introducere) discutarea sau tratarea subiectului propriu-zis. ♦ Conținut, cuprins; fond, esență. ◊ Tablă de materii = listă atașată la începutul sau la sfârșitul unei lucrări, în care sunt înșirate capitolele cuprinse în lucrare, cu indicarea paginilor corespunzătoare. ♦ Date, informații care stau la baza unei lucrări. 4. Totalitatea cunoștințelor care se predau în cadrul unui obiect de studiu (în învățământ). – Din lat., it. materia, rus. materiia, germ. Materie.
MATÉRIE, materii, s. f. 1. (În filozofia materialistă) Substanță concepută ca bază a tot ceea ce există; realitatea obiectivă care există în afară și independent de conștiința omenească și care este reflectată de aceasta; diversitatea fenomenelor reprezentând diferite forme de mișcare ale acestei realități. 2. Substanță din care sunt făcute diverse obiecte; obiect, corp, element considerat din punctul de vedere al compoziției sale. ◊ Materie primă = produs natural sau material semifabricat, destinat prelucrării sau transformării în alte obiecte. Materie cenușie = parte a sistemului nervos central situată la suprafața creierului și în interiorul măduvei, care dă naștere fluxului nervos; p. ext. creier; minte, inteligență. ♦ (Pop.) Țesătură, pânză, stofă. 3. Domeniu de cunoaștere, de cercetare etc.; problemă, chestiune. ◊ Loc. adv. În materie de... = privitor la..., în ceea ce privește... ◊ Expr. A intra în materie = a începe (după o introducere) discutarea sau tratarea subiectului propriu-zis. ♦ Conținut, cuprins; fond, esență. ◊ Tablă de materii = listă atașată la începutul sau la sfârșitul unei lucrări, în care sunt înșirate capitolele cuprinse în lucrare, cu indicarea paginilor corespunzătoare. ♦ Date, informații care stau la baza unei lucrări. 4. Totalitatea cunoștințelor care se predau în cadrul unui obiect de studiu (în învățământ). – Din lat., it. materia, rus. materiia, germ. Materie.[1]
MATÉRIE, materii, s. f. 1. Realitatea obiectivă care există în afară și independent de conștiința omenească și care este unicul izvor și ultima cauză a proceselor din natură; diversitatea fenomenelor reprezentînd diferitele ei forme de mișcare; categorie filozofică care desemnează realitatea obiectivă dată omului prin senzațiile lui și oglindită de acestea. Niciodată și nicăieri n-a existat materie fără mișcare, și nici nu poate să existe. ENGELS, 70. 2. Substanță din care sînt făcute diverse obiecte; material (1). Materia lemnoasă a unei tulpini. ◊ Materie cenușie = parte a sistemului nervos central care este situată la suprafața creierului și în interiorul măduvei și care dă naștere fluxului nervos; fig. creier; p. ext. minte, inteligență. Ar mai exista oare necunoscutul dacă două miliarde de kilograme de materie cenușie, într-un avînt comun, ar porni la asaltul porților închise? REBREANU, P. S. 40. Materie primă = material destinat prelucrării în vederea fabricării unui produs finit. ♦ (Popular) Țesătură, pînză, stofă, material. Portu oamenilor îi tot postav. iar a fimeilor rochie de materie neagră. KOGĂLNICEANU, S. 8. 3. Domeniu (de cunoaștere, de cercetare etc.). Dacă cumva acum te simți cam obosit de lunga digresiune zoologico-filologică apoi tot mai iartă-mă să adaog vreo două-trei cuvinte în materii analoage. ODOBESCU, S. III 32. Nefiind competenți în asemene materie, l-am crezut ușor. NEGRUZZI, S. I 325. ◊ Tablă de materii = listă atașată la începutul sau la sfîrșitul unei lucrări în care sînt înșirate, în ordinea tratării lor, capitolele cuprinse în lucrare, cu indicarea paginilor corespunzătoare. ◊ Loc. adv. În materie de... = privitor la..., în chestiuni de..., în ceea ce privește... Puterea Sovietelor... a arătat, în chip practic, voința și capacitatea sa de a da maselor țărănimii muncitoare un ajutor sistematic și statornic în materie de producție. contemporanul, S. II, 1948, nr. 111, 8/5. ◊ Expr. A intra în materie = a începe (după o introducere) discutarea sau tratarea subiectului propriu-zis. Cucoana Marieta, nerăbdătoare, intră de-a dreptul în materie. HOGAȘ, DR. II 76. ♦ Conținut, cuprins. Nu cumva să se întîmple ca, vreunui cititor să-i vină răul gînd de a lepăda cartea ta din mină, mai înainte chiar de a fi intrat în materia ei. ODOBESCU, S. III 11. 4. Obiect de studiu (la școală). S-a interesat de situația noastră școlară, punîndu-ne chiar cîteva întrebări în legătură cu materiile pe care le făceam. SAHIA, N. 59. ♦ Totalitatea cunoștințelor care se predau într-un anumit domeniu. Elevii recapitidează materia predată la limba romînă.
matérie (-ri-e) s. f., art. matéria (-ri-a), g.-d. art. matériei; pl. matérii, art. matériile (-ri-i-)
matérie s. f. (sil. -ri-e), art. matéria (sil. -ri-a), g.-d. art. matériei; pl. matérii, art. matériile (sil. -ri-i-)
MATÉRIE s. 1. v. substanță. 2. v. cuprins. 3. v. subiect. 4. v. fond. 5. v. obiect.
MATÉRIE s. v. bun, chestiune, lucru, material, obiect, problemă, produs, puroi, subiect, temă, țesătură.
MATÉRIE s.f. 1. Categorie filozofică care desemnează realitatea obiectivă, existentă independent de conștiință și reflectată de aceasta. 2. Substanță din care sunt făcute diverse obiecte. ♦ Element, corp privit din punctul de vedere al compoziției lui. 3. Domeniu de cunoaștere, de cercetare etc. ♦ Conținut, fond, esență. 4. Totalitatea cunoștințelor predate în cadrul unui obiect de studiu, disciplină școlară. [Gen. -iei. / < lat. materia, cf. fr. matière, it. materia].
MATÉRIE s. f. 1. realitatea obiectivă, existentă independent de conștiință și reflectată de aceasta. 2. substanță din care sunt făcute diverse obiecte. ◊ element, corp privit din punctul de vedere al compoziției lui. ♦ ~ primă = produs destinat prelucrării. 3. domeniu de cunoaștere, de cercetare etc.; obiect de studiu. ♦ în ~ de = în ceea ce privește... ◊ conținut, fond, esență. 4. totalitatea cunoștințelor predate în cadrul unui obiect de studiu, disciplină școlară. (< lat., it. materia, rus. materiia germ. Materie)
matérie (matérii), s. f.1. Substanță, material. – 2. Țesătură, stofă. – 3. Puroi. – Mr. materie. Lat. materia (sec. XVIII). Sensul 2 traduce germ. Stoff „materie” și „țesătură”, cf. rus. materija, cu ambele sensuri; sensul 3 este cel germ. Materie, cf. sp. materia. Mr. provine din it. materia. Der. material, s. n. (materie; Arg., bani), din fr. matériel; material, adj. (referitor la material); materialic, adj. (material), sec. XIX, înv.; materialicesc, adj. (înv., material); materialicește, adv. (din punct de vedere material); materialism, s. n., din fr. matérialisme; materialist, s. m., din fr. matérialiste; materialitate, s. f., din fr. matérialité; materializa, vb., din fr. matérialiser; imaterial, adj., din fr. immatériel, cu der. sale.
MATÉRIE ~i f. 1) Realitate care există în afară și independent de conștiința omenească și care este reflectată de aceasta. 2) Substanță din care sunt formate obiectele și care posedă o masă mecanică. Structura ~ei. ◊ ~ colorantă substanță folosită la colorarea diverselor obiecte. ~ cenușie a) substanță a sistemului nervos central, aflată la suprafața creierului și în componența măduvei spinării; b) capacitate de a pătrunde în esența lucrurilor; inteligență. ~ primă produs semifabricat destinat prelucrării sau transformării într-un produs finit. 3) Produs textil; țesătură; material. 4) Obiect de care se ocupă autorul unei lucrări sau al unei expuneri. 5) Ansamblu de cunoștințe care constituie conținutul unui obiect de studiu. [G.-D. materiei; Sil. -ri-e] /<lat., it. materia, germ. Materie, fr. matiere
materie f. 1. tot ce are formă și corp, în opozițiunea cu spirit; 2. substanță din care e făcut un lucru; materie primă, ce n’a fost încă lucrată; materie animală, vegetală, minerală, substanță aparținând unuia din aceste regnuri; 3. fig. subiect despre ce se vorbește sau se scrie: a intra în materie; 4. excremente: materie fecală; 5. Med. puroiu; 6. stofă.
*matérie f. (lat. materia și materies, lemn, lemn de construcțiune, materie, substanță, d. mater, mamă; sp. madera, pg. madeira, lemn de construcțiune, de unde vine și numele cunoscuteĭ insule). Substanța întinsă, divizibilă, impenetrabilă, susceptibilă de orĭ-ce formă și din care se compune orĭ-ce ființă saŭ lucru (în opoz. cu spirit): materia e cauza permanentă a tuturor sensațiunilor noastre. Material, substanța din care e compus ceva: materia uneĭ státue. Lucrurĭ fizice, corporale (banĭ, mîncare ș. a.): un chefliŭ dedat materiiĭ. Puroĭ (ca germ.). Stofă de rufe orĭ haĭne (ca rus.). Fig. Subĭectu uneĭ scrierĭ, unuĭ discurs: a aprofunda o materie, a intra în materie. Cauză, motiv: materie de rîs. Materie primă, aceĭa de la care începe să se lucreze ceva în industrie: pentru tăbăcar materia primă e pĭelea jupită de pe animal, pentru cizmar pĭelea lucrată de tăbăcar. Materie animală, vegetală, minerală, substanța care provine din animale, vegetale saŭ minerale. Materie sumară, proces civil care trebuĭe judecat răpede și cu puține cheltuĭelĭ. Materiĭ fecale, excremente, dejecțiunĭ ale corpuluĭ. În materie de, în chestiune de, cînd e vorba de: a fi priceput în materie de finanțe.
materie s. v. BUN. CHESTIUNE. LUCRU. MATERIAL. OBIECT. PROBLEMĂ. PRODUS. PUROI. SUBIECT. TEMĂ. ȚESĂTURĂ.
MATERIE s. 1. substanță, (înv.) trup. (~ din care este făcut un corp; o ~ solidă.) 2. conținut, corp, cuprins, (înv.) cuprindere. (În ~ cărții se află...) 3. subiect, (înv.) madea. (A intra în ~.) 4. esență, fond, (fig.) inimă, măduvă, miez, nucleu, sîmbure. (A intra în ~ chestiunii.) 5. disciplină, obiect, (înv.) învățătură, matimă. (~ de învățămînt.)
MENS AGITAT MOLEM (lat.) spiritul pune în mișcare materia – Vergiliu, „Eneida”, VI, 727. Explicație panteistă și stoică a organizării Universului; expresia se folosește astăzi cu sensul: inteligența umană dezvăluie ordinea în haosul aparent al fenomenelor naturii.
REM TENE: VERBA SEQUENTUR (lat.) stăpânește materia; cuvintele vin de la sine – Aforism atribuit lui Cato cel Bătrân. Dezvolți cu ușurință un subiect pe care ești stăpân.
MATERII FECALE căcat, căcărează, căcuță, câcălică, k, omletă, rahat, țurțuri.

materie dex

Intrare: materie
materie substantiv feminin
  • silabisire: -ri-e