materializare definitie

21 definiții pentru materializare

MATERIALIZÁ, materializez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni material, a da sau a căpăta formă materială, a (se) transpune în viață; a (se) concretiza. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. matérialiser.
MATERIALIZÁRE, materializări, s. f. Acțiunea de a (se) materializa și rezultatul ei; concretizare. [Pr.: -ri-a-] – V. materializa.
MATERIALIZÁ, materializez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni material, a da sau a căpăta formă materială, a (se) transpune în viață; a (se) concretiza. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. matérialiser.
MATERIALIZÁRE, materializări, s. f. Acțiunea de a (se) materializa și rezultatul ei; concretizare. [Pr.: -ri-a-] – V. materializa.
MATERIALIZÁ, materializez, vb. I. Tranz. A da formă materială, a transpune în viață, a concretiza. V. realiza, înfăptui. Marea Revoluție Socialistă din Octombrie a materializat sub ochii întregii lumi ideile leninismului și a dovedit fără putință de tăgadă justețea lor. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 1, 8.
MATERIALIZÁRE s. f. Acțiunea de a materializa; concretizare. Orice plusvaloare, în orice formă specială, de profit, dobîndă, rentă etc. s-ar cristaliza mai tîrziu, este după substanța sa materializare de timp de muncă neplătit, MARX, C. I 482.
materializá (a ~) (-ri-a-) vb., ind. prez. 3 materializeáză
materializáre (-ri-a-) s. f., g.-d. art. materializắrii; pl. materializắri
materializá vb. (sil. -ri-a-), ind. prez. 1 sg. materalizéz, 3 sg. și pl. materializeáză
materializáre s. f. (sil. -ri-a-), g.-d. art. materializării; pl. materializări
MATERIALIZÁ vb. v. concretiza.
MATERIALIZÁRE s. v. concretizare.
MATERIALIZÁ vb. I. tr., refl. A da sau a căpăta formă materială, a (se) concretiza. [< fr. matérialiser].
MATERIALIZÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) materializa și rezultatul ei; concretizare. 2. Reprezentare concretă a unui punct geometric. [Pron. ri-a-. / < materializa].
MATERIALIZÁ vb. tr., refl. a da, a căpăta formă materială, a (se) concretiza. (< fr. matérialiser)
A MATERIALIZÁ ~éz tranz. (produse ale activității spirituale) A face să se materializeze; a concretiza. [Sil. -ri-a-] /<fr. matérialiser
A SE MATERIALIZÁ se ~eáză intranz. A căpăta formă materială; a deveni real, concret; a se concretiza. [Sil. -ri-a-] /<fr. matérialiser
materializà v. a considera sau reprezenta ca material.
*materializéz v. tr. Fac material, concretizez: pictoru îșĭ materializează visurile. Consider ca lucru material: a materializa sufletu.
MATERIALIZA vb. a (se) concretiza, a (se) încarna, a (se) întruchipa, a (se) întrupa, a (se) realiza, (rar) a (se) sensibiliza. (Iată cum s-a ~ acest element.)
MATERIALIZARE s. concretizare, incarnare, întruchipare, întrupare, realizare, (rar) sensibilizare. (~ unei idei.)

materializare dex

Intrare: materializa
materializa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: materializare
materializare substantiv feminin
  • silabisire: -ri-a-