MATERIALITÁTE s. f. Însușirea de a fi material, de a avea existență materială; natura materială a ceva. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. matérialité, germ. Materialität.

MATERIALITÁTE s. f. Însușirea de a fi material, de a avea existență materială; natura materială a ceva. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. matérialité, germ. Materialität.

MATERIALITÁTE s. f. Însușirea de a fi material, de a avea existență materială, de a exista independent de conștiință și în afara ei. Adevărata unitate a lumii constă în materialitatea ei. ENGELS, A. 53.

materialitáte (-ri-a-) s. f., g.-d. art. materialitắții

materialitáte s. f. (sil. -ri-a-), g.-d. art. materialității

Materialitate ≠ imaterialitate

MATERIALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este material, a ceea ce există independent de conștiință și în afara ei. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. matérialité].

MATERIALITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este material, obiectiv; natura materială a ceva. (< fr. matérialité, germ. Materialität)

MATERIALITÁTE f. Starea, caracterul material al lucrurilor. [Sil. -ri-a-] /<fr. matérialité, germ. Materialität

materialitate f. caracterul celor materiale.

*materialitáte f. (d. material). Calitatea de a fi material: materialitatea unuĭ fapt.