material definitie

26 definiții pentru material

MATERIÁL, -Ă, (I) materiali, -e, adj., (II) materiale, s. n. I. Adj. 1. Care aparține realității obiective, existând independent de conștiință și în afara ei; care este alcătuit din materie. ◊ Cultură materială = totalitate a bunurilor și a deprinderilor de producție existente pe o anumită treaptă de dezvoltare a societății. ♦ Palpabil, concret, real; faptic. ♦ Spec. Fizic, trupesc. 2. Care constă în bunuri economice, care ține de venit, de avere, de aspectul economic sau pecuniar; care se referă la trai sau la întreținerea vieții. ◊ Bază materială = totalitatea mijloacelor (clădiri, instalații, forță de muncă etc.) care permit desfășurarea unei activități economice sau științifice. ♦ (Adverbial) Din punctul de vedere al situației materiale (I 2); materialicește. II. S. n. 1. Totalitatea materiilor prime sau semifabricate din care pot fi executate diverse bunuri. ◊ Materiale plastice = nume generic al unui grup de materiale de sinteză care prezintă anumite particularități de structură, de compoziție și fizico-mecanice, având ca proprietate caracteristică generală calitatea de a putea fi prelucrate cu ușurință (sub acțiunea presiunii sau a temperaturii); mase plastice. 2. (Rar) Bun, produs. ♦ Țesătură. Material de rochie. 3. Totalitatea documentelor, informațiilor și datelor necesare pentru elaborarea unei lucrări literare, științifice etc.; ceea ce constituie fondul, substanța unei lucrări, a unei probleme etc. ♦ Expunere scrisă care cuprinde date și informații referitoare la o anumită problemă. [Pl. și: (înv., II) materialuri. – Pr.: -ri-al] – Din fr. matériel, lat. materialis.
MATERIÁL, -Ă, (I) materiali, -e, adj., (II) materiale, s. n. I. Adj. 1. Care aparține realității obiective, existând independent de conștiință și în afara ei; care este alcătuit din materie. ◊ Cultură materială = totalitate a bunurilor și a deprinderilor de producție existente pe o anumită treaptă de dezvoltare a societății. ♦ Palpabil, concret, real; faptic. ♦ Spec. Fizic, trupesc. 2. Care constă în bunuri economice, care ține de venit, de avere, de aspectul economic sau pecuniar; care se referă la trai sau la întreținerea vieții. ◊ Bază materială = totalitate a mijloacelor (clădiri, instalații, forță de muncă etc.) care permit desfășurarea unei activități economice sau științifice. ♦ (Adverbial) Din punctul de vedere al situației materiale (I 2); materialicește. II. S. n. 1. Totalitate a materiilor prime sau semifabricate din care pot fi executate diverse bunuri. ◊ Materiale plastice = nume generic al unui grup de materiale de sinteză care prezintă anumite particularități de structură, de compoziție și fizico-mecanice, având ca proprietate caracteristică generală calitatea de a putea fi prelucrate cu ușurință (sub acțiunea presiunii și a temperaturii); mase plastice. 2. (Rar) Bun, produs. ♦ Țesătură. Material de rochie. 3. Totalitate a documentelor, informațiilor și datelor necesare pentru elaborarea unei lucrări literare, științifice etc. ♦ Expunere scrisă care cuprinde date și informații referitoare la o anumită problemă. [Pl. și: (înv., II) materialuri. – Pr.: -ri-al] – Din fr. matériel, lat. materialis.
MATERIÁL2, -Ă, materiali, -e, adj. 1. Care e alcătuit din materie, care aparține realității obiective, existînd independent de conștiință și în afara ei. în viața societății, ca și în natură, factorul material constituie elementul prim și hotărîtor, iar ideile, conștiința constituie factorul derivat, secund. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2608. ◊ Cultură materială = totalitatea bunurilor create de societate într-o perioadă istorică dată. ♦ Palpabil, concret, real. Istoria nu se scrie numai pe baza amintirilor personale, ci și pe baza documentelor materiale. CAMIL PETRESCU, O. II 414. Care constă în bunuri economice, care ține de venit, de avere, care se referă la trai, la întreținerea vieții. Comori materiale sau frumuseți alese îl lasă... indiferent! MACEDONSKI, O. I 260. Soarta lui materială din momentul acesta era schimbată. EMINESCU, N. 77. Omenirea va urmări în această lume și altceva decît satisfacerea trebuințelor materiale. GHICA, A. 176. ◊ Bază materială = totalitatea mijloacelor (clădiri, instalații, forță de muncă etc.) care permit desfășurarea unei activități economice sau științifice.Pronunțat: -ri-al.
MATERIÁL1, materiale, s. n. 1. (Cu sens colectiv) Materiile prime sau semifabricatele din care se fac diverse bunuri; totalitatea mijloacelor materiale folosite în procesul de producție pentru efectuarea lucrărilor specifice unei întreprinderi sau necesare unei anumite activități. Material de construcție, a Treceau... camioane grele încărcate cu oameni și materiale. V. ROM. februarie 1950, 57. Vreau să te rog să-mi dai căruța și caii să iau niște materiale de la gară. E pentru școală. PREDA, Î. 118. ◊ Material rulant v. rulant. 2. Totalitatea documentelor, informațiilor și datelor necesare pentru elaborarea unei lucrări literare, științifice etc. Secretul artei lui Eminescu stă în însușirea desăvîrșită a materialidui folcloric și a stilului poeziei populare. ROSETTI, S.E. 39. Din diviziunea muncii în știință a urmat o creștere mare... a materialului științific. GHEREA, ST. CR. II 338. Pe lîngă greutatea sarcinii ce se pricinuiește prin haosul atîtor materiale așa de felurite apoi se mai înfățișează și îndatoririle ce se cer de la orice istoric. KOGĂLNICEANU, S. A. 63. – Pl. și: (învechit) materialuri (NEGRUZZI, S. II 157). – Pronunțat: -ri-al.
materiál1 (-ri-al) adj. m., pl. materiáli; f. materiálă, pl. materiále
materiál2 (-ri-al) s. n., pl. materiále
materiál adj. m. (sil. -ri-al), pl. materiáli; f. sg. materiálă, pl. materiále
materiál s. n. (sil. -ri-al), pl. materiále
MATERIÁL adj. v. faptic.
MATERIÁL adj., s. 1. adj. (FILOZ.) obiectiv, obiectual. (Realitatea ~.) 2. adj. v. concret. 3. adj. (înv.) substanțial. (Aspectul ~ al lucrurilor.) 4. adj. (înv.) materialnic. (Obiect ~.) 5. s. (înv.) materie. (~ pentru o casă.) 6. s. v. țesătură. 7. s. (BOT.) material săditor v. puieți (pl.). 8. s. material electroizolant v. izolant electric. 9. s. material plastic v. masă plastică.
MATERIÁL s. v. ban, franc, gologan, para.
Material ≠ ideal, imaterial, nematerial, spiritual
MATERIÁL, -Ă adj. 1. Care aparține realității obiective, existând independent de conștiință și în afara ei. ♦ Palpabil, concret, real. 2. Care constă în bunuri economice. ♦ Privitor la întreținerea vieții, la trai. [Pron. -ri-al. / cf. lat. materialis, germ. materiell, fr. matériel].
MATERIÁL s.n. 1. Materie primă sau semifabricată din care se fac diverse bunuri. 2. Totalitatea lucrărilor, a informațiilor și a datelor folositoare pentru întocmirea unei lucrări științifice, literare etc. [Pron. -ri-al, pl. -le, -luri. / cf. fr. matériel].
MATERIÁL, -Ă I. adj. 1. alcătuit din materie; (fil.) care aparține realității obiective, existând independent de conștiință și în afara ei. ◊ palpabil, concret, real. 2. care constă în bunuri (economice). II. s. n. 1. materie primă sau semifabricată din care se fac diverse bunuri. 2. totalitatea informațiilor, a datelor necesare pentru întocmirea unei lucrări științifice, literare etc. (< fr. matériel, lat. materialis, germ. materiel)
MATERIÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de materie; format din materie. Corp ~. 2) Care există independent de conștiința omului; cu existență independentă; real. 3) Care există în realitate; cu proprietatea de a fi perceput cu ajutorul simțurilor; concret; real; perceptibil; sesizabil. 4) Care ține de corpul omenesc; propriu trupului; trupesc; corporal. Plăcere ~ă. 5) Care ține de cerințele cotidiene ale aspectului economic, de trai sau de întreținerea vieții. Nivel ~. Interes ~. Avantaj ~. Dificultate ~ă. [Sil. -ri-al] /<fr. matériel, lat. materialis
MATERIÁL2 ~e n. 1) Totalitate de materii prime sau de semifabricate din care se produc diverse obiecte. 2) Produs textil; țesătură; materie. 3) Ansamblu de date (informații, documente etc.) necesare pentru realizarea unei lucrări literare sau științifice. 4) Totalitate de fapte, date sau informații (referitoare la o anumită problemă sau domeniu de activitate). [Sil. -ri-al] /<fr. matériel, lat. materialis
material a. 1. format din materie: sufletul nu e material; 2. ce ține de materie și de vieața materială: forțe, interese materiale; 3. fig. grosolan, greoiu; 4. Gram. se zice de substantive la cari fiecare parte poartă; numele întregului, ca lapte, aur. ║ n. 1. obiecte de orice natură întrebuințate la o întreprindere publică: material de cale ferată; 2. pl. materii ce intră într’o clădire; 3. fig. tot ce servă la compunerea unei opere.
*materiál, -ă adj. (lat. materialis). Format din materie: substanță materială. Relativ la materie: forța materială. Fig. Relativ numaĭ la corp (considerat ca materie față de suflet, spirit): distracțiunĭ materiale. Grosolan, prozaic, ĭubitor de banĭ, de mîncare și alte plăcerĭ fizice: caracteru acestuĭ om e material. Gram. Substantive materiale, acelea în care cea maĭ mică parte se numește tot ca întregu, ca lemn, fer, apă. S. n., pl. e și (maĭ rar) urĭ. Materie, lucrurĭ de tot felu întrebuințate într’o exploatare orĭ serviciŭ: material de cale ferată, mare perdere de material și oamenĭ. Materie din care facĭ ceva (o casă, o mîncare). Fig. Tot ceĭa ce servește la compunerea uneĭ opere: a aduna material (saŭ materiale) p. o carte. Adv. Materialmente.
material adj. v. FAPTIC.
MATERIAL adj., s. 1. adj. (FILOZ.) obiectiv, obiectual. (Realitatea ~.) 2. adj. concret, fizic, palpabil, perceptibil, pipăibil, sesizabil, (rar) pipăit, tangibil, (înv.) pipăicios, pipăitor, pusăitor. (Lumea ~.) 3. adj. (înv.) substanțial. (Aspectul ~ al lucrurilor.) 4. adj. (înv.) materialnic. (Obiect ~.) 5. s. (înv.) materie. (~ pentru o casă.) 6. s. țesătură, (înv. și reg.) materie, (reg.) pănură. (~ pentru o rochie.) 7. s. (BOT.) material săditor = puieți (pl.).
material s. v. BAN. FRANC. GOLOGAN. PARA.
MATERIAL VOLANT material destinat zborului.
MATERIAM SUPERAT OPUS (lat.) meșteșugul întrece materialul – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, II, 5. Cuvinte de admirație pentru măiestria cu care era zidit Palatul Soarelui.
a vedea material / lovele expr. (intl.) a avea bani.
material s. n. sg. bani

material dex

Intrare: material (s.n.)
material s.n. substantiv neutru
  • silabisire: -ri-al
material s.n.
Intrare: material (adj.)
material adj. adjectiv
  • silabisire: -ri-al