mater definitie

26 definiții pentru mater

ÁLMA MÁTER s. f. Universitate. – Loc. lat.
DÚRA MÁTER s. f. (Anat.) Membrana externă a meningelui. – Din lat. dura mater.
PÍA MÁTER s. f. Membrană vasculară fină care aderă la suprafața creierului și a măduvei spinării, constituind cel mai profund dintre învelișurile creierului. [Pr.: pi-a] – Din lat. pia mater.
DURAMÁTER s. f. (Anat.) Membrana externă a meningelui. – Din lat. dura mater.
PIA MÁTER s. f. Membrană vasculară fină care aderă la suprafața creierului și a măduvei spinării, constituind cel mai profund dintre învelișurile creierului. [Pr.: pi-a] – Din lat. pia mater.
álma máter (lat.) s. f., g.-d. álmei máter
dúra máter (lat.) s. f., g.-d. art. dúrei máter
pía máter s. f., g.-d. art. píei máter
dúra máter s. f., g.-d. art. dúrei máter
pia máter s. f. (sil. pi-a), g.-d. art. piei máter
piamáter s. n.
DURAMÁTER s. (ANAT.) pahimeninge.
DURAMÁTER s.f. Meninge extern de natură fibroasă și foarte rezistent; pahimeninge. [< fr. dure-mère < lat. dura – tare, mater – mamă].
PIAMÁTER s.f. Meningele intern, constând dintr-un plex de vase sanguine. [Pron. pi-a-. / cf. fr. pia-mater, it. pia madre, lat. pia mater].
ÁLMA MÁTER loc. s. 1. (inițial, la romani) patria. 2. (ulterior) universitate. (< lat. alma mater, mamă hrănitoare)
DURA MÁTER s. f. meninge extern de natură fibroasă și foarte rezistent; pahimeninge. (< lat. dura mater)
PÍA MÁTER s. f. meningele intern, constând dintr-un plex de vase sangvine. (< lat. pia mater, mamă pioasă)
DURA MÁTER n. anat. Membrană externă, fibroasă și rezistentă a meningelui. /<lat. dura-mater
alma mater f. mamă hrănitoare (nume dat uneori Universităților).
mater dolorosa f. («mama cea îndurerată»), reprezentarea sf. Fecioare lăcrămând la picioarele Crucii.
* dúra matér f. (cuv. lat. care înseamnă „mamă dură” saŭ „tare”). Anat. Membrană exterioară și cea maĭ groasă din cele treĭ care acoperă creĭeru și măduva spinării.
*máter dolorósa, cuv. latine care înseamnă „mama întristată”, vorbind de Maĭca Domnuluĭ.
Magna Mater („Marea mamă”), denumire purtată de zeița Cybele.
(Mater) Matuta, în mitologia romană, denumire purtată de Ino, soția lui Athamas, după ce a murit și a fost transformată într-o divinitate marină. Denumirea grecească a Matutei era Leucothea.
MATER MATUTA (sau MATUTA) (în mitologia romană), zeiță a luminii din zori. Preluată din religiile populațiilor din Italia arhaică, romanii i-au adăugat și atributul de ocrotitoare a nașterilor. Îi era consacrată ziua de 11 iun., sărbătoarea Matralia, când femeile se rugau pentru copiii surorilor lor. Într-o epocă târzie, simboliza numai zorile, fiind complet identificată cu Aurora.
PIAMÁTER (loc. lat. mamă pioasă) subst. (ANAT.) Membrană fină, transparentă, bogat vascularizată, aderentă la suprafața creierului și a măduvei spinării, care acoperă toată suprafața externă a nevraxului; cea mai profundă dintre cele trei foițe care alcătuiesc meningele.

mater dex

Intrare: mater
mater substantiv feminin component al unui/unei non-lexem
Intrare: alma mater
alma mater substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: dura mater
dura mater substantiv feminin (numai) singular
Intrare: pia mater
pia mater (numai) singular substantiv feminin
piamater