matador definitie

12 definiții pentru matador

MATADÓR, matadori, s. m. Toreador care trebuie să dea taurului lovitura mortală. – Din fr. matador, germ. Matador.
MATADÓR, matadori, s. m. Toreador care trebuie să dea taurului lovitura mortală. – Din fr. matador, germ. Matador.
MATADÓR, matadori, s. m. Nume dat șefului unei grupe de toreadori căruia (în lupta cu taurii) îi revine sarcina să dea animalului lovitura mortală.
matadór s. m., pl. matadóri
matadór s. m., pl. matadóri
MATADÓR s.m. Toreador căruia în lupta cu taurii îi revine sarcina să ucidă animalul. [< sp., fr. matador, germ. Matador, cf. sp. matar – a ucide].
MATADÓR1 s. m. 1. toreador căruia, în desfășurarea unei coride, îi revine sarcina să ucidă taurul. 2. (ir.) personaj important, conducător etc. ◊ (fig.) persoană înzestrată cu calități deosebite, personalitate de prim rang. (< fr., gr. matador, germ. Matador)
MATADÓR2 s. n. pânză de in cu firele grupate câte două, pentru cusături sau ca țesătură de suport a unor broderii. (< fr. matador)
MATADÓR ~i m. Toreador căruia îi revine sarcina să aplice taurului lovitura mortală. /<fr. matador, germ. Matador
matador m. 1. cel ce (în luptele cu taurii) trebue să omoare animalul; 2. fig. om însemnat.
*matadór m. (sp. matador, d. matar, a ucide). Acela care, în luptele cu tauriĭ, are rolu de a ucide tauru. Fig. Fam. Om însemnat pin pozițiunea luĭ: matadoriĭ politicĭ.
feméie-matadór s. f. Femeie care a îmbrățișat meseria de matador ◊ „A.T. este prima femeie-matador din Spania care a beneficiat de prevederile legii din august. Zilele trecute ea a intrat pe jos în arenă (până acum femeile se puteau măsura cu taurul numai călare), participând la o corrida la Guadalajara.” R.l. 25 X 74 p. 6; v. și Ev.z. 14 I 97 p. 5 //din femeie + matador//

matador dex

Intrare: matador
matador substantiv masculin