mat definitie

76 definiții pentru mat

MAT1 s. n. Situație în cadrul unei partide de șah în care regele uneia dintre părți, fiind atacat, este pus în imposibilitate de a mai fi apărat, determinându-se astfel sfârșitul partidei. ◊ Expr. A face (pe cineva) mat = a învinge (categoric) pe cineva (într-o luptă, într-o dispută etc.). ♦ (Cu valoare de interjecție) Cuvânt cu care se anunță această situație în cursul jocului. – Din fr. mat, germ. Matt.
MAT2, -Ă, mați, -te, adj. 1. Care este fără luciu, fără strălucire; șters2. 2. (Despre sticlă; p. ext. despre obiecte de sticlă) Care este lipsit de transparență. 3. Fără lumină; împâclit, acoperit. 4. Fig. (Despre sunete) Care are rezonanță slabă; surd, înfundat. – Din fr. mat, germ. matt.
MAȚ, mațe, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Intestin1. ◊ Expr. A-i chiorăi (cuiva) mațele (de foame) = a-i fi cuiva foarte foame. ◊ Compuse: (Iht.) mațe-negre s. m. și f. = scobar; (fam.) mațe-goale s. m. și f. = om sărac; mațe-pestrițe = om rău și foarte zgârcit; mațe-fripte s. m. și f. = a) om sărac, care n-are nici ce mânca; b) om rău, afurisit; c) om zgârcit. 2. (Pop.) Tub flexibil (de cauciuc); furtun. – Lat. matia.
MÂȚ, mâți, s. m. 1. (Pop.) Cotoi, motan, pisoi; p. restr. puiul (de sex masculin al) pisicii. 2. Mâțișor (2). – Din mâță (derivat regresiv).
MAT1 s. n. Situație în cadrul unei partide de șah în care regele uneia dintre părți, fiind atacat, este pus în imposibilitate de a mai fi apărat, determinându-se astfel sfârșitul partidei. ◊ Expr. A face (pe cineva) mat = a învinge (categoric) pe cineva (într-o luptă, într-o dispută etc.). ♦ (Cu valoare de interjecție) Cuvânt cu care se anunță această situație în cursul jocului. – Din fr. mat, germ. Matt.
MAT2, -Ă, mați, -te, adj. 1. Care este fără luciu, fără strălucire; șters2. 2. (Despre sticlă; p. ext. despre obiecte de sticlă) Care este lipsit de transparență. 3. Fără lumină; împâclit, acoperit. 4. Fig. (Despre sunete) Care are rezonanță slabă; surd, înfundat. – Din fr. mat, germ. matt.[1]
MAȚ, mațe, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Intestin1. ◊ Expr. A-i chiorăi (cuiva) mațele (de foame) = a-i fi cuiva foarte foame. ◊ Compuse: (Iht.) mațe-negre = scobar; (fam.) mațe-goale = om sărac; mațe-pestrițe = om rău și foarte zgârcit; mațe-fripte = a) om sărac, care n-are nici ce mânca; b) om rău, afurisit; c) om zgârcit. 2. (Pop.) Tub flexibil (de cauciuc); furtun. – Lat. matia.
MÂȚ, mâți, s. m. (Pop.) 1. (Pop.) Cotoi, motan, pisoi; p. restr. puiul (de sex masculin al) pisicii. 2. Mâțișor (2). – Din mâță (derivat regresiv).
MAT1 s. n. (Uneori în compusul șah-mat) Situație în cadrul unei partide de șah în care regele uneia din părți, fiind atacat, este pus în imposibilitate de a mai fi apărat, determinîndu-se astfel sfîrșitul partidei. ◊ Expr. A face (pe cineva) mat = a bate (pe cineva) la jocul de șah; fig. a pune (pe cineva) în situația de a nu mai putea spune sau face nimic, de a se recunoaște învins. ♦ (Adjectival, despre rege la jocul de șah) Aflat în situația descrisă mai sus. Regele e mat.
MAT2, -Ă, mați, -te, adj. Fără luciu, fără strălucire, șters. Ochii îi deveniseră de un albastru mat, oțeliu. CAMIL PETRESCU, P. 223. Cu coatele pe masă, cu obrazul arămiu-mat.. declamă autoritar, ca într-un consiliu de familie. C. PETRESCU, Î. I 6. Din cerul mat, încovoiat pe zare Ca un imens cuptor de porțelan Un soare imobil și diafan Trimite raze perpendiculare. TOPÎRCEANU, M. 18. ◊ (Adverbial) Mobilele și covoarele străluceau somnoros și mat. EMINESCU, N. 81. ♦ (Despre sticlă) Care nu este transparentă. Era o odăiță cu divan și c-un dulăpior cu geam mat alături. SADOVEANU, P. M. 184. ♦ Fig. (Despre sunete) Fără rezonanță, surd. Răsună-n noaptea lumei cîntul mării blînd și mat. EMINESCU, O. IV 119.
MAȚ, mațe, s. n. 1. (Mai ales la pl.) Intestin al animalelor și păsărilor sau (popular) al oamenilor. Trimise mațele la pîriu cu o credincioasă d-ale ei. ISPIRESCU, E. 66. ◊ Expr. A-i chiorăi (cuiva) mațele (de foame) = a-i fi cuiva foarte foame. A fi pestriț la mațe (sau cu mațele pestrițe) v. pestriț. ◊ Compus: (familiar) mațe-goale (sau fripte) = denumire disprețuitoare dată unui om sărac și lihnit de foame, p. ext. unui om pentru care cineva nu are considerație. Ajungem la sfîntul Ilie în Gorgani, – moftangiul după noi; mergem pe la Mihai-vodă.... mațe- fripte după noi. CARAGIALE, O. I 46. Mațe-negre = (iht.) scobai. 2. (Învechit) Tub flexibil (de cauciuc), furtun. Trofin se duse și supse apă din butoiaș printr-un maț de cauciuc vechi. DUMITRIU, P. E. 13. Turcii înmărmureau, unii cu gura pe mațul narghilelelor, alții cu gura căscată. DELAVRANCEA, la TDRG.
MÎȚ, mîți, s. m. 1. Pisică sau pui de pisică. Smîrțoagele lui de cai erau... slabi și ogîrjiți ca niște mîți de cei leșinați. CREANGĂ, A. 123. Ea o tot azvîrlit cu bolohani în mîț, doar s-ar întoarce înapoi, acasă. ȘEZ. I 185. 2. (Regional) Mîțișor (2).
!mat2 s. n.
mat1 adj. m., pl. mați; f. mátă, pl. máte
maț s. n., pl. máțe
!máțe-frípte (persoană) (rar) s. m. și f., g.-d. lui máțe-frípte; pl. máțe-frípte
!máțe-goále (persoană) (rar) s. m. și f., g.-d. lui máțe-goále; pl. máțe-goále
máțe-négre (pește) (-ne-gre) s. m., pl. máțe-négre
!máțe-pestríțe (persoană) (rar) s. m. și f., g.-d. lui máțe-pestríțe; pl. máțe-pestríțe
mâț (pop.) s. m., pl. mâți
mat s. n., pl. máturi
mat adj. m., pl. mați; f. sg. mátă, pl. máte
maț s. n., pl. máțe
máțe-frípte s. m. invar.
máțe-goále s. m. invar.
máțe-négre s. m. invar. (sil. -gre)
máțe-pestríțe s. m. invar.
mâț s. m., pl. mâți
ÎNCURCĂTURĂ DE MÁȚE s. v. ileus, ocluziune intestinală.
MAT adj. 1. v. opac. 2. lăptos. (Un geam ~.)
MAȚ s. v. intestin.
MÁȚE s. pl. v. abdomen, adânc, adâncime, afund, burtă, fund, inimă, măruntaie, pântece, stomac, suflet.
MAȚE-NÉGRE s. pl. v. scobar.
MÂȚ s. v. ament, cotoi, motan, pisoi.
Mat ≠ strălucitor, străveziu, transparent
MAT s.n. Situație la jocul de șah în care regele uneia dintre părți este într-o poziție în care nu mai poate fi apărat, determinându-se astfel sfârșitul partidei. ◊ A face (pe cineva) mat = a câștiga o partidă de șah contra cuiva; (fig.) a pune (pe cineva) în imposibilitate de a mai spune sau de a mai face ceva. [< fr. mat, cf. germ. matt, pers. mat – mort].
MAT, -Ă adj. Lipsit de luciu; șters; opac. ♦ (Fig.; despre sunete) Lipsit de rezonanță. [< fr. mat].
MAT1 s. n. (șah) situație în care regele uneia dintre părți este într-o poziție în care nu mai poate fi apărat, determinându-se astfel sfârșitul partidei. ♦ a face (pe cineva) ~ = a) a câștiga o partidă de șah contra cuiva; b) (fig.) a pune (pe cineva) în imposibilitatea de a mai spune sau de a mai face ceva. (< fr. mat)
MAT2, -Ă adj. 1. lipsit de luciu; opac. 2. (despre sunete) lipsit de rezonanță. (< fr. mat)
mat s. n. Final la jocul de șah. Tc. mat (T. Papahagi, GS, VII, 295), în parte prin intermediul fr. mat.
maț (máțe), s. n.1. (Pl., înv.) Viscere. – 2. Intestin. – 3. Tub flexibil. – Mr. mațu, megl. maț(ă), istr. mǫțę. Lat. matia (Candrea, Revista Ist. Archeol., VII, 83; Pușcariu 1048; Candrea-Dens., 1070; REW 5412), cf. napol. matsse, sard. matssa; sing. refăcut după mațe, pl. normal din matia › *mață, cf. megl. (Byck-Graur 36). – Der. mățar, s. m. (vînzător de mațe); măți, vb. refl. (Trans., a se sforța).
MAT2 n. Situație în cadrul unei partide de șah, în care regele uneia dintre părți nu-și poate părăsi locul fără a fi prins, determinându-se în felul acesta sfârșitul partidei în favoarea părții adverse. /<fr. mat, germ. Matt
MAT1 ~ă (mați, ~e) 1) Care este lipsit de luciu; fără strălucire. 2) (despre sticlă) Care este lipsit de transparență; fără transparență. 3) (despre sunete) Care este lipsit de sonoritate; fără rezonanță; șters; surd. /<fr. mat, germ. matt
MAȚ ~e n. pop. (la om și la unele animale) Parte a aparatului digestiv în formă de tub cuprinsă între stomac și anus; intestin. /<lat. matia
MÂȚ ~i m. 1) pop. Masculul pisicii. 2) Pui de mâță; pisoi. /Din mâță
mat a. 1. ce n’are lustru: aur mat; 2. (la jocul de șah) perdut: șah și mat.
maț n. 1. partea tubului digestiv, lungă și împletecită, ce vine după stomac: maț de bou; 2. conduct lung și puțin larg; adaptat la o mașină hidraulică; 3. pl. intestine; fig. pestrit la mațe, cu mațe pestrițe. Mold. rău la culme. [Lat. vulg. MATTA = INTESTINA].
mațe-fripte m. sărac lipit (ale cărui mațe sunt fripte de foame): merge.... mațe-fripte după noi CAR.
mațe-negre n. pl. alt nume dat scobarului (pește cu mațele negre), ajunge până la mărimea de 1/2 kg.
1) *mat adj. fix. (fr. mat, it. matto, germ. matt, turc. mat, d. pers. mat, mort, šâh mat, șahu e mort [la joc]). La jocu de șah, învins (vorbind de rege). S. n., pl. urĭ. Manevra pin care-l facĭ mat pe rege. (V. marț 2).
2) *mat, -ă adj. (fr. mat, d. mat 1). Fără lustru: geamurĭ mate (cețate), aur mat. Fără răsunet, înfundat: sunet mat.
maț n., pl. e (lat. matia, de unde mațe, apoĭ un sing. maț). Intestin, tub digestiv: mațele de vită umplute cu carne tocată se numesc „cîrnațĭ”. Tub de caucĭuc (pl. urĭ): un maț de scos vin din butoĭ. Om cu mațe pestrițe saŭ pestriț la mațe, om răŭ.
mîț m. (V. mîță). Mold. Munt. Puĭ de mîță. – Și mîțan, mîțoĭ cînd e maĭ mare și mîțișor, mîțuc, mîțunc cînd e maĭ mic. În Ban.(?) mîț = „mîță”.
încurcătură de mațe s. v. ILEUS. OCLUZIE INTESTINALĂ.
MAT adj. lăptos. (Un geam ~.)
MAȚ s. (ANAT.) intestin.
mațe s. pl. v. ABDOMEN. ADÎNC. ADÎNCIME. AFUND. BURTĂ. FUND. INIMĂ. MĂRUNTAIE. PÎNTECE. STOMAC. SUFLET.
mațe-negre s. pl. v. SCOBAR.
mîț s. v. AMENT. COTOI. MOTAN. PISOI.
mâț, mâți, s.m. – Motan, pisoi. ♦ (onom.) Mâț, Măț, nume de familie (177 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007); Mâți, poreclă pentru locuitorii din Mara (Papahagi, 1925; ALRRM, 1969) („Crâceșteníi îs mâț, dípce-s mulți oameni cu otíi albi”), Buteasa și Șomcuta Mare. – Der. regr. din mâță (Scriban, DEX, MDA).
mâț, mâți, s.m. – Motan, pisoi. Mâț, poreclă pentru locuitorii din Mara (ALR 1969). „Crâceșteníi îs mâț, dípce-s mulți oameni cu otíi albi” (Papahagi 1925: 315); poreclă și pentru locuitorii din Șomcuta Mare. – Der. regr. din mâță.
MAȚ subst. 1. Maț-gros, Ioan (Sd XI 71) zis și Mațgras (ib. 61); Mățești s. sau < mîț(ă). 2. + -ilă: Mațil, R. (16 B I 177); Mățil(ă), Dr. (16 B I 38; Glos). 3. Mățelea, Stoica (17 B II 305) < maț + -el, -ea; Mățălea, P. (VT); Mățîlea, Preda, popa, Dinu, 1834 (AO XXI 171). 4. +-oiu: Mățoiul (17 B II 103); Amățoaei, N. oct. 5. Mațoian, Gr. (A Gen I 106). 6. + -ea, Mațea, t. (16 A II 148). 7. Mățic țig. (ib. 132). 8. + -ă: Mață, Gașpar (Glos). 9. + -an: Mațan (Mar); Mățănescul, Fl., olt. (Sd VI485). 10. Mățu (Hur); – Stanciu, olt. 1619 (Sd VI 464). 11. Mățug (16 B III 87); Mățog, Barbu (Șchei I). 12. Mățuiul, Onică (16 AI 317). 13. + -otă: Mațotă, Stan (17 A V 70). 14. Cf. epitetul Mațe-fripte „Sărăcilă”. Formele de mai sus s-au dat ca epitete oamenilor lacomi, la fel cu cele atît de numeroase relative la pîntece. Următoarele forme pot veni și din alte teme: 15. Mățău b., ard., 1680 (Paș) și s. în r. Muscel, pe care Pașca îl explică din blg. Maцo hipocor. din Matei (Weig); – Iane, munt. (Sd V 446). 16. Mățăiul, mold. (Ștef). 17. Măționa t. 18. Mațina, fiul lui Micul (17 A II 124). 19. Mățcăiu b. (16 A II 79).
MÎȚ(A) subs. 1. Mîț b, (Moț); Mîțu, I. (AO XVI 353); -l, munt. (17 B I 450); -l, mold, (Glos); Mățul, 1612 (Olt); – mold. (Sd XXI). 2. Miță, fam., mold., act.; Mîță-blîndă, I, (Bîr I); Măță (Ard); Mățăști s. (Sd XXI). 3. Mițe (Sd XVI). 4. Mîțiu, Ioan, act. 5. Mițelea, St, (17 B III 247). Unele forme se confundă cu derivatele de la Maț.
a fi pestriț la mațe expr. (pop.) 1. a fi rău la suflet. 2. a fi foarte zgârcit.
a o ține ca gaia-mațu expr. 1. a ține ceva strâns, ferm. 2. a insista în mod obsesiv într-o anumită direcție.
a trage pe mațele altuia expr. (intl.) a cânta la vioară.
a umple mațu’ expr. a mânca pe săturate.
a-i face cuiva mațele coadă de zmeu expr. (intl.) a face pe cineva să piardă într-un fel sau altul.
a-și vărsa și mațele expr. a vomita foarte mult.
aurul mâțului expr. (glum.) metal comun asemănător la aspect cu aurul
încurcătură de mațe expr. (pop.) ocluzie intestinală.
mațe-fripte s. m. invar. 1. om sărac. 2. om rău / afurisit. 3. om zgârcit.
mațe-goale s. m. invar. om sărac.
mațe-pestrițe expr. 1. om rău. 2. om zgârcit.
Mațo Grosso expr. (glum.) intestinul gros.
mătreață cu mațe expr. (glum.) păduchi.

mat dex

Intrare: maț
maț substantiv neutru
Intrare: mâț
mâț substantiv masculin
Intrare: mat (adj.)
mat 2 adj. adjectiv
Intrare: Mâț
Mâț
Intrare: Maț
Maț
Intrare: mat (s.n.)
mat 1 s.n. substantiv neutru