masiv definitie

20 definiții pentru masiv

MASÍV, -Ă, masivi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care se prezintă ca o masă unitară și compactă. ♦ (Despre obiecte) Care este format dintr-un material compact, fără goluri; plin; p. ext. greu. 2. (Despre ființe, construcții etc.) Mare, solid, voluminos, greu; p. ext. impunător, impresionant (prin dimensiuni). 3. Care este sau se produce în cantități mari, pe scară întinsă; amplu. II. S. n. 1. Unitate de relief formată dintr-un grup de munți sau de dealuri (reunite în jurul unui vârf); p. restr. munte. 2. Arboret în care coroanele arborilor se ating. ♦ Grupare de arbori, de arbuști sau de plante de același fel (făcută pentru a produce anumite efecte decorative). 3. P. anal. Bloc de beton sau de zidărie de dimensiuni mari, de care se leagă sau care susține o construcție. ♦ Masă mare de material solid; grămadă mare; morman. ♦ Partea cea mai compactă, cea mai mare, cea mai importantă dintr-un întreg. – Din fr. massif, germ. Massiv.
MASÍV, -Ă, masivi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care se prezintă ca o masă unitară și compactă. ♦ (Despre obiecte) Care este format dintr-un material compact, fără goluri; plin; p. ext. greu. 2. (Despre ființe, construcții etc.) Mare, solid, voluminos, greu; p. ext. impunător, impresionant (prin dimensiuni). 3. Care este sau se produce în cantități mari, pe scară întinsă; amplu. II. S. n. 1. Unitate de relief formată dintr-un grup de munți sau de dealuri (reunite în jurul unui vârf); p. restr. munte. 2. Arboret în care coroanele arborilor se ating. ♦ Grupare de arbori, de arbuști sau de plante de același fel (făcută pentru a produce anumite efecte decorative). 3. P. anal. Bloc de beton sau de zidărie de dimensiuni mari, de care se leagă sau care susține o construcție. ♦ Masă mare de material solid; grămadă mare; morman. ♦ Partea cea mai compactă, cea mai mare, cea mai importantă dintr-un întreg. – Din fr. massif, germ. Massiv.
MASÍV1, masive și masivuri, s. n. 1. Ansamblu de înălțimi, în regiunile de munte și de deal, grupate în jurul unui punct culminant și formînd o unitate de relief. Marele masiv al Bucegilor se înalță cu fiecare stîncă și cu fiecare perete de piatră, tot mai sus. BOGZA, C. O. 206. În stînga începe să s-așeze un platou la poalele brădișului din care iese gol masivul Bucegiului. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. ♦ Grup de păduri de același fel. Masiv de brazi. 2. Masă mare de material solid, grămadă mare, morman. S-au dus în Celei și au dat cu tîrnăcopul în masivul ruinelor. GALACTION, O. I 120. ♦ Partea cea mai însemnată, cea mai mare dintr-un întreg; gros. În planurile sale... intra ideea ciudată de a trage din masivul armatei o coloană lungă și ușoară, care, ca un cui, să fie bătută în corpul turcesc, pînă la inimă. D. ZAMFIRESCU, R. 187.
MASÍV2, -Ă, masivi, -e, adj. 1. Care se prezintă ca o masă compactă și relativ mare. Contrastul dintre siluetele lor masive [ale munților]... și suprafața liniștită a Oltului dă naștere unei frumuseți intense. BOGZA, C. O. 253. Într-o masivă coloană înaintau pe Griviței muncitorii de la calea ferată. PAS, Z. IV 84. ♦ (Despre obiecte sau despre materialele din care acestea sînt confecționate) Plin, dens, greu. Inelul masiv pe care Mișu îl purta la degetul cel mic. DUMITRIU, B. F. 141. Într-o altă sală... se află expuse mii și mii de obiecte de aur. Predomină vasele și candelabrele de aur masiv. STANCU, U.R.S.S. 69. Obiecte masive de bronz și de argint. ODOBESCU, S. I 336. ♦ (Despre construcții) Trainic, solid; mare și impunător. Clădirile sînt masive, elegante și zvelte în același timp. STANCU, U.R.S.S. 111. ♦ (Despre persoane) Mare, impunător, voluminos. Sosește din urmă colonelul, greoi și masiv. CAMIL PETRESCU, U. N. 273. 2. Care se găsește sau se produce în cantități mari; pe scară întinsă, amplu. O dată cu planul cincinal au început construcțiile masive de locuințe muncitorești. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 300, 3/5.
masív1 adj. m., pl. masívi; f. masívă, pl. masíve
masív2 s. n., pl. masíve
masív adj. m., pl. masívi; f. sg. masívă, pl. masíve
masív s. n., pl. masíve
MASÍV adj., s. 1. adj. compact, plin. (O bară ~.) 2. adj. v. voluminos. 3. s. v. munte.
Masiv ≠ mic, miniatural, minuscul, mărunt
MASÍV s.n. 1. Ansamblu de culmi muntoase și deluroase care formează o unitate de relief. ♦ Grup de păduri de același fel. 2. Morman, grămadă mare. [< fr. massif].
MASÍV, -Ă adj. 1. Care este (sau pare să fie) compact, des, plin, dens; cu masă mare. ♦ Solid; voluminos, mare; impresionant. 2. În mare cantitate, amplu. [< fr. massif].
MASÍV, -Ă I. adj. 1. care constituie o masă compactă, densă. 2. solid; voluminos, mare; (p. ext.) impresionant. 3. în cantitate mare, amplu. II. s. n. 1. ansamblu de culmi muntoase și deluroase care formează o unitate de relief. 2. arboret în care coroanele arborilor se ating. ◊ grup de păduri de același fel. 3. morman, grămadă mare. (< fr. massif, germ. Massiv)
MASÍV1 ~ă (~i, ~e) 1) Care are o masă bine închegată; cu masa constituită din părți unite strâns. 2) Care constituie o masă grea și compactă; cu masa compactă și lipsită de goluri. 3) (despre ființe, construcții etc.) Care se caracterizează prin dimensiuni impunătoare; de mari proporții. 4) Care se produce pe scară largă; realizat în masă. Bombardament ~. Plecare ~ă. /<fr. massif, germ. massiv
MASÍV2 ~e n. 1) Ansamblu de forme identice de relief, care constituie o unitate. ~ muntos. 2) Grup compact, care formează o totalitate (de arbori, de plante, de blocuri locative etc.). ~ de pini. 3) Cantitate mare care formează o masă compactă. ~ de cărbuni. /<fr. massif, germ. Massiv
massiv a. 1. care e sau parc îndesat și greu: ornamentele massive; 2. care e plin: brățară de aur massiv; 3. fig. grosolan, greoiu: spirit massiv ║ n. 1. lucrare de zidărie plină și solidă massivul unui peron; 2. buchet de arbori întrún parc; 3. totalitate de munți formând o massă: massivul Carpaților.
*masív, -ă adj. (fr. massif, d. masse, masă, grămadă; vfr. massis, it. massiccio, sp. macizo). Compact, îndesat, nu gol în mijloc, plin, greŭ: corp masiv, aur masiv. Fig. Greŭ, solid: construcțiune masivă. S. n., pl. e și urĭ. Construcțiune compactă și solidă: un masiv de zidărie. Desiș, grupă de arborĭ crescuțĭ deșĭ și pintre care nu se vede: un masiv de arborĭ. Munțĭ așezațĭ unu lîngă altu: masivu Ceahlăuluĭ. Adv. În mod masiv.
MASIV adj., s. 1. adj. compact, plin. (O bară ~.) 2. adj. planturos, voinic, voluminos, zdravăn. (O femeie ~.) 3. s. munte, (înv.) codru, promontoriu. (~ Bucegilor.)
MASIVUL CENTRAL (MASSIF CENTRAL [masíf sãtrál]), masiv muntos hercinic în partea central-sudică a Franței; 80 mii km2. Alcătuit din formații cristaline cu intruziuni vulcanice, este înconjurat de depr. Rhône-Saône (în E), bazinul Bretaniei (în V), câmpia Languedocului (în S) și bazinul Parisului (în N). Transformat în podiș din cauza eroziunii; în centru este dominat de masivele vulcanice Cantal, Mont Doré și Puy de Dôme. Alt. max.: 1.885 m (vf. Puy de Sancy). Nod orohidrografic. Acoperit cu păduri de foioase (până la 1.400 m alt.) și de conifere (la peste 1.400 m). Largă dezvoltare a formelor carstice în pod. Causses (în S).
MASIVUL ȘISTOS RENAN (RHEINISCHES SCHIEFERGEBIRGE [ráiniʃəs ʃí:fərgəbirgə]), masiv muntos hercinic în partea de V a Germaniei, străbătut de cursul mijlociu al Rinului și format din șisturi devoniene și lave vulcanice. Nivelat de eroziune, s-a reînălțat de-a lungul unor linii de falie. Se prezintă ca un podiș vălurit, cu alt. medii de 500-700 m. Alt. max.: 818 m (vf. Erbeskopf, din masivul Hunsrück). Format din masivele Hunsrück, Eifel (în V) și Taunus, Westerwald, Sauerland (în E). Acoperit de păduri și pășuni. Expl. de cărbune și min. de fier. Izvoare termale. Turism.

masiv dex

Intrare: masiv
masiv adjectiv substantiv neutru