MASELOTIÉRĂ, maselotiere, s. f. Parte superioară a lingotierei în care se formează maselota. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. masselottière.

MASELOTIÉRĂ, maselotiere, s. f. Parte superioară a lingotierei în care se formează maselota. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. masselottière.

!maselotiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. maselotiérei; pl. maselotiére

maselotiéră s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. maselotiérei

MASELOTIÉRĂ s.f. Partea superioară a unei lingotiere, în care se formează maselota. [Pron. -ti-e-. / et. incertă].

MASELOTIÉRĂ s. f. partea superioară a unei lingotiere, în care se formează maselota. (< fr. masselottière)