mascur definitie

3 intrări

11 definiții pentru mascur

MÁSCUR, mascuri, s. m. (Reg.) Porc mascul (1) (castrat). [Acc. și: mascúr] – Lat. masculus.
MÁSCUR, mascuri, s. m. (Reg.) Porc mascul (1) (castrat). [Acc. și: mascúr] – Lat. masculus.
MASCÚR, mascuri, s. m. Porc (spre deosebire de scroafă); (în special) porc castrat (spre deosebire de vier)., Vine Ivancea, cum umblă el ca un mascur, DUMITRIU, B. F. 24. I-au apucat repede și i-au aruncat între mascuri, socotind că ei i-or prăpădi. SBIERA, P. 109. Porcii ți-oi plăti; Scroafa cu purcei O sută cinci lei; De tot mascurul Ți-oi da galbenul! TEODORESCU, P. P. 461. Accentuat și: máscur.
máscur (reg.) s. m., pl. máscuri
máscur s. m., pl. máscuri
máscur (máscuri), s. m. – Porc castrat. – Mr., megl. mascur „masculin”. Lat. mascŭlus (Pușcariu 1044; Candrea-Dens., 1049; REW 5392), cf. alb. maškul „dop” (Meyer 262; Philippide, II, 647), it. maschio, prov., v. fr. mascle (› fr. mâle), sp. macho. E dubletul lui mascul, s. m., din lat. masculus, sec. XIX, der. masculin, adj., din fr. masculin. – Der. măscuroaie, s. f. (scroafă).
MÁSCUR ~i m. Porc mascul castrat. /<lat. masculus
mascur m. porc castrat și îngrășat. [Macedo-rom. mascuru, bărbătesc = lat. MASCULUS: sens restrâns în daco-românește].
máscur m. (lat. másculus, mascul, adică „porcus, porc”; it. maschio, pv. vfr. mas[c]le, nfr. mâle, cat. mascle, sp. macho. V. mărit 1). Est. Porc, rîmător. V. scroafă.
mascúr, mascuri, s.m. – (pop.) Porc mascul: „În primul an, scroafa a fătat opt purcei – patru scrofițe și patru mascuri, care toți au crescut mari” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 176). – Lat. masculus „mascur; viril” (DER, DEX, MDA), sec. XIX; cf. alb. mashkull „dop” (Philippide, cf. DER).
MASCUR subst. 1. Măscurel (Giur 281). 2. Măscurilă, 1580 (Sd XXI). 3. Prin disimilare sau din altă temă: Măscul, Ion (Sd VII 61). 4. Cf. + -ici: Mișcurici, P. (Î Div) sau din altă temă.

mascur dex

Intrare: mascur
mascur substantiv masculin
Intrare: mascur
mascur
Intrare: Mascur
Mascur