mascul definitie

13 definiții pentru mascul

MASCÚL, -Ă, masculi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Individ de sex bărbătesc. ♦ (Adesea depr.) Bărbat (viril). 2. Adj. (Despre flori și despre părți ale lor) Care conține elementele de fecundație. – Din lat. masculus, it. masculo.
MASCÚL, -Ă, masculi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Individ de sex bărbătesc. ♦ (Adesea depr.) Bărbat (viril). 2. Adj. (Despre flori și despre părți ale lor) Care conține elementele de fecundație. – Din lat. masculus, it. masculo.
MASCÚL, masculi, s. m. Individ de sex bărbătesc. Țiparul femelă... coboară în estuare. Acolo e întîmpinat de țiparul mascul. C. PETRESCU, C. V. 192. Accentuat și: máscul.
mascúl adj. m., s. m., pl. mascúli; adj. f. mascúlă, pl. mascúle
mascúl s. m., adj. m., pl. mascúli; f. sg. mascúlă, pl. mascúle
MASCÚL adj. v. masculin.
MASCÚL s.m. Individ de sex bărbătesc. ♦ (Adesea depr.) Bărbat (viril). // adj. (Despre flori sau părți ale lor) Care conține elementele de fecundație; masculin. [Acc. și máscul. / < lat. masculus].
MASCÚL I. s. m. individ de sex bărbătesc. ◊ (depr.) bărbat (viril). II. adj. (despre flori sau părți ale lor) care conține elemente de fecundație; masculin. (< lat. masculus, it. masculo)
MASCÚL ~i m. și adjectival 1) Individ de sex bărbătesc. 2) mai ales depr. Bărbat viril. /<lat. masculus, il. masculo
*máscul, -ă adj. (lat. masculus, de unde vine și mascur). Masculin, bărbătesc. S. m. Bărbat, bărbătuș, ființă de sexu masculin la animale (în opoz. cu femelă): masculu pisiciĭ (mițeĭ) se numește „cotoĭ” (motan).
MASCUL adj. bărbătesc, masculin. (Flori ~.)
Măscu/l, -rel, -rilă v. Mascur 1 – 3.
mascul feroce expr. (peior.) 1. bărbat viril. 2. bărbat cu pretenții de virilitate.

mascul dex

Intrare: mascul (adj.)
mascul adjectiv
Intrare: Măscul
Măscul
Intrare: mascul (s.m.)
mascul substantiv masculin