mascaradă definitie

13 definiții pentru mascaradă

MASCARÁDĂ, mascarade, s. f. 1. Acțiune sau atitudine falsă, ipocrită; prefăcătorie, înșelătorie, farsă; înscenare. ◊ Expr. (Rar) Om de mascaradă = om de nimic; secătură. 2. (Înv.) Bal mascat; grup de oameni mascați. – Din fr. mascarade.
MASCARÁDĂ, mascarade, s. f. 1. Acțiune sau atitudine falsă, ipocrită; prefăcătorie, înșelătorie, farsă; înscenare. ◊ Expr. (Rar) Om de mascaradă = om de nimic; secătură. 2. (Înv.) Bal mascat; grup de oameni mascați. – Din fr. mascarade.
MASCARÁDĂ, mascarade, s. f. 1. Petrecere, bal la care participanții sînt deghizați și mascați; ceată de oameni mascați. Prin umbra parcului discret, Nu se strecoară mascarade. MACEDONSKI, O. I 180. 2. Fig. Acțiune sau atitudine falsă, ipocrită, mincinoasă; prefăcătorie, înșelătorie, farsă. Ah, mascarada cînd sărbătorisem doi ani de la căsătoria noastră. CAMIL, PETRESCU, U. N. 238. Cei de sus vor înțelege în sfîrșit că răzmerița pe care au fermentat-o nu e o mascaradă. REBREANU, R. II 117.
mascarádă s. f., g.-d. art. mascarádei; pl. mascaráde
mascarádă s. f., g.-d. art. mascarádei; pl. mascaráde
MASCARÁDĂ s. v. duplicitate, falsitate, fățărnicie, ipocrizie, înscenare, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug.
MASCARÁDĂ s.f. 1. Mascare, deghizare; ceată de oameni mascați. 2. (Fig.) Înscenare, prefăcătorie. [< fr. mascarade, cf. it. mascherata].
MASCARÁDĂ s. f. 1. mascare, deghizare; ceată de oameni mascați. 2. (fig.) înscenare, prefăcătorie. 3. gen de divertisment de origine italiană, cu caracter aristocrat, în care subiectele, mitologice sau alegorice, interpretate de persoane mascate, erau acompaniate de muzică și dans; versurile corespunzătoare. (< fr. mascarade)
MASCARÁDĂ ~e f. 1) Faptă menită să păcălească pe cineva; festă; farsă. 2) înv. Bal mascat. /<fr. mascarade
mascaradă f. 1. trupă de oameni mascați; 2. străvestirea celui ce se maschează.
*mascarádă f., pl. e (fr. mascarade, d. it. mascherata, d. máschera, mască). Ceată de oamenĭ mascațĭ și travestițĭ. Fig. Manifestațiune saŭ procesiune ridiculă.
mascara s. v. DUPLICITATE. FALSITATE. FĂȚĂRNICIE. IPOCRIZIE. ÎNSCENARE. MINCIUNĂ. PERFIDIE. PREFĂCĂTORIE. VICLENIE. VICLEȘUG.
mascaradă (< it. mascherata), divertisment sincretic* care își are originea în carnavalurile florentine, răspândit în sec. 15-16 la curțile aristocraților din Italia și Franța. În alcătuirea m. sunt incluse: dialogurile dramatice, dansuri, episoade lirice, bufonade, muzică vocală și instr., costume, decoruri, subiectele fiind în general mitologice sau alegorice. În m. fr., la sfârșitul sec. 16 și începutul sec. 17, rolul dansului* devine preponderent, iar muzicii polifonice* i se substituie monodia* acompaniată, evoluția m. conducând la cristalizarea baletului* de curte. M. exercită o importantă influență asupra „măștilor” (masques) engl.

mascaradă dex

Intrare: mascaradă
mascaradă substantiv feminin