Dicționare ale limbii române

MASÁ1, masez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) face masaj; a trage. – Din fr. masser.
MASÁ2, masez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aduna în număr mare, în grup compact; a (se) concentra, a (se) îngrămădi. – Din fr. masser.
MASÁT2, masate, s. n. Unealtă de oțel în formă de sul sau, rar, de pilă plată, folosită la ascuțitul cuțitelor. – Din tc. masat.
MASÁT1 s. n. Masare. – V. masa2.
MASÁ1, masez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) face masaj; a trage. – Din fr. masser.
MASÁ2, masez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aduna în număr mare, în grup compact; a (se) concentra, a (se) îngrămădi. – Din fr. masser.
MASÁT, masate, s. n. (Pop.) Unealtă de oțel în formă de sul sau, rar, de pilă plată, întrebuințată la ascuțitul cuțitelor. – Din tc. masat.
MASÁ1, masez, vb. I. Tranz. A face masaj. V. fricționa.
MASÁ2, masez, vb. I. Tranz. (Cu privire la persoane; mai rar la lucruri) A concentra intr-un grup mare, compact. (Refl.) Vînzătorii de ziare se masează la ușa tipografiilor, în întuneric. BOGZA, A. Î. 251.
MASÁT, masate, s. n. (Popular) Unealtă de oțel în formă de sul, întrebuințată la ascuțitul cuțitelor. Scoase un cuțit de la brîu, îl dete pe masat. ISPIRESCU, E. 108. După mine s-au luat. Lăutari cu diblele, Casapi cu masatele. TEODORESCU, P. P. 136.
masá (a ~) vb., ind. prez. 3 maseáză
masát2 (unealtă) s. n., pl. masáte
*masát1 (masare) s. n.
masá (a (-și) face masaj, a (se) aduna în grup compact) vb., ind. prez. 1 sg. maséz, 3 sg. și pl. maseáză
masát (unealtă) s. n., pl. masáte
mașá vb., ind. prez. 1 sg. mașéz, 3 sg. și pl. mașeáză
MASÁ vb. (MED.) a trage. (A ~ un mușchi.)
MASÁ vb. v. concentra.
MASÁ2 vb. I. tr. A face masaj. [< fr. masser, cf. ar. mass – a freca].
MASÁ1 vb. I. tr., refl. A (se) aduna, a (se) strânge, a (se) concentra în mase compacte. [< fr. masser].
MASÁ1 vb. tr., refl. a(-și) face masaj, a (se) fricționa. (< fr. masser)
MASÁ2 vb. tr., refl. a (se) aduna în grup compact, a (se) concentra. (< fr. masser)
MAȘÁ vb. tr. (rar) a pronunța cuvintele într-o manieră confuză. (< fr. mâcher)
masát (masáte), s. n. – Cuțit, briceag. – Mr. măsat. Tc. masat (Șeineanu, II, 250), cf. ngr. μασάτι, sb. masat.
A MASÁ2 ~éz tranz. (corpul sau părți ale acestuia) A supune masajului pentru a înviora circulația sângelui, a activiza metabolismul sau a favoriza eliminarea toxinelor din organism. /<fr. masser
A MASÁ1 ~éz tranz. 1) A strânge într-un tot; a dispune în masă; a reuni; a îngrămădi. 2) A face să se maseze. /<fr. masser
A SE MASÁ se ~eáză intranz. 1) (despre persoane) A se concentra în număr mare. 2) (despre trupe militare) A se dispune mai aproape unul de altul; a se concentra. /<fr. masser
masà v. a frământa cu mâinile diferitele părți ale corpului unei persoane spre a le mlădia și a înlesni circulațiunea sângelui (= fr. masser).
masat n. 1. tocila cismarilor și a măcelarilor: dete cuțitul pe masat ISP.; 2. fig. viclenie: masatul muierii. [Turc. MASAT].
masát n., pl. e (turc. masad, masat, d. ar. miš-haz). Cute de fer saŭ de oțel cu care măcelariĭ și cizmariĭ îșĭ ascut cuțitele. V. arcer.
2) *maséz v. tr. (fr. masser, d. ar. mass, a pune mîna, a pipăi). Trag (frec) membrele unuĭ bolnav ca să activez circulațiunea sîngeluĭ.
1) *maséz v. tr. (fr. masser, d. masse, masă, grămadă). Grămădesc, adun, strîng: a masa trupele. V. comasez și bulucesc.
MASA vb. (MED.) a trage. (A ~ un mușchi.)
MASA vb. a (se) concentra. (Trupele s-au ~ pe flancul drept.)

masat definitie

masat dex

Intrare: masa (masaj)
masa conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv reflexiv
Intrare: masa (aduna)
masa conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv reflexiv
Intrare: mașat
mașat participiu
mașare infinitiv lung
Intrare: masat
masat 1 adj. participiu
Intrare: masat
masat 1 adj. participiu
Intrare: mașa
mașa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: masat (unealtă)
masat 1 s.n. substantiv neutru
Intrare: masat (masare)
masat 1 s.n. substantiv neutru