Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru marul─â

MAR├ÜL─é, marule, s. f. (Bot.; reg.) L─âptuc─â. ÔÇô Din ngr. mar├║li, bg. marulja.
MAR├ÜL─é, marule, s. f. (Bot.; reg.) L─âptuc─â. ÔÇô Din ngr. mar├║li, bg. marulja.
MAR├ÜL─é, marule, s. f. (Mold.) L─âptuc─â. Gr─âdinarii seam─ân─â... varz─â ╚Öi ceap─â... conopide, bame, marule etc. IONESCU, M. 357. Foaie verde ╚Öi-o marul─â, Am un pom ├«n b─ât─âtur─â. ╚śEZ. XV 69.
mar├║l─â (reg.) s. f., g.-d. art. mar├║lei; pl. mar├║le
mar├║l─â s. f., g.-d. art. mar├║lei; pl. mar├║le
MARÚLĂ s. v. lăptucă, salată.
mar├║l─â (mar├║le), s. f. ÔÇô Salat─â verde. ÔÇô Var. (Mold.) marol─â. Mr. m─ârule. Tc. marul, par╚Ťial prin mijlocirea ngr. ╬╝╬▒¤ü╬┐߯╗╬╗╬╣╬┐╬Ż, ngr. ╬╝╬▒¤ü╬┐߯╗╬╗╬╣ (╚śeineanu, II, 250; Meyer 260; Meyer, Neugr. St., III, 42; Berneker, II, 21; Lokotsch 1430; Ronzevalle 156). Se consider─â c─â-i vorba de un cuv├«nt de origine gr. ╬Č╬╝╬▒¤ü╬┐߯╗╬╗╬╣╬┐╬Ż, der. din amarus; dar exist─â ╚Öi ├«n cuman. marul ÔÇ×l─âptuc─âÔÇŁ (Kuun 126), astfel c─â ar trebui s─â fie cuv├«nt turcic; cf. bg. maruli, alb. marulj, sb. mar┼▒lja (Vasmer, Gr., 96).
marule (marole) f. pl, Mold. l─âptuci cu r─âd─âcin─â lunguia╚Ť─â ╚Öi cu frunzele eliptice sau ovale. [Turc. MARUL, prin mijlocirea bulg. MARULI].
mar├│l─â ╚Öi (ma─ş vech─ş) mar├║l─â f., pl. e (ngr. mar├║li, de unde ╚Öi turc. marul ╚Öi bg. mar├║l─Ľa. Marol─â dup─â fasol─â). Est. L─âptuc─â: salat─â de marole.
mar├║l─â, V. marol─â.
marul─â s. v. L─éPTUC─é. SALAT─é.

Marul─â dex online | sinonim

Marul─â definitie

Intrare: marul─â
marul─â substantiv feminin