marulă definitie

11 definiții pentru marulă

MARÚLĂ, marule, s. f. (Bot.; reg.) Lăptucă. – Din ngr. marúli, bg. marulja.
MARÚLĂ, marule, s. f. (Bot.; reg.) Lăptucă. – Din ngr. marúli, bg. marulja.
MARÚLĂ, marule, s. f. (Mold.) Lăptucă. Grădinarii seamănă... varză și ceapă... conopide, bame, marule etc. IONESCU, M. 357. Foaie verde și-o marulă, Am un pom în bătătură. ȘEZ. XV 69.
marúlă (reg.) s. f., g.-d. art. marúlei; pl. marúle
marúlă s. f., g.-d. art. marúlei; pl. marúle
MARÚLĂ s. v. lăptucă, salată.
marúlă (marúle), s. f. – Salată verde. – Var. (Mold.) marolă. Mr. mărule. Tc. marul, parțial prin mijlocirea ngr. μαρούλιον, ngr. μαρούλι (Șeineanu, II, 250; Meyer 260; Meyer, Neugr. St., III, 42; Berneker, II, 21; Lokotsch 1430; Ronzevalle 156). Se consideră că-i vorba de un cuvînt de origine gr. άμαρούλιον, der. din amarus; dar există și în cuman. marul „lăptucă” (Kuun 126), astfel că ar trebui să fie cuvînt turcic; cf. bg. maruli, alb. marulj, sb. marűlja (Vasmer, Gr., 96).
marule (marole) f. pl, Mold. lăptuci cu rădăcină lunguiață și cu frunzele eliptice sau ovale. [Turc. MARUL, prin mijlocirea bulg. MARULI].
marólă și (maĭ vechĭ) marúlă f., pl. e (ngr. marúli, de unde și turc. marul și bg. marúlĕa. Marolă după fasolă). Est. Lăptucă: salată de marole.
marúlă, V. marolă.
maru s. v. LĂPTUCĂ. SALATĂ.

marulă dex

Intrare: marulă
marulă substantiv feminin