Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru maruflare

MARUFL├ü, maruflez, vb. I. Tranz. A lipi cu maruflu. ÔÇô Din fr. maroufler.
MARUFL├üRE, marufl─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a marufla. ÔÇô V. marufla.
MARUFL├ü, maruflez, vb. I. Tranz. A lipi cu maruflu. ÔÇô Din fr. maroufler.
MARUFL├üRE, marufl─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a marufla. ÔÇô V. marufla.
*maruflá (a ~) (-ru-fla) vb., ind. prez. 3 marufleáză
!marufláre (-ru-fla-) s. f., g.-d. art. maruflắrii; pl. maruflắri
marufl├í vb., ind. prez. 1 sg. marufl├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. marufle├íz─â
marufláre s. f. (sil. -fla-), g.-d. art. maruflării
MARUFLÁRE s. v. maruflaj.
MARUFLÁRE s.f. Maruflaj. [< maruflu].
MARUFLÁ vb. tr. a lipi un material flexibil, o pânză pictată pe un suport rigid cu maruflu. (< fr. maroufler)
MARUFL├üRE (< marufla) s. f. Procedeu de fixare a unei p├ónze pictate, de obicei de dimensiuni mari, pe un suport fix (perete, panou de lemn etc.); maruflaj. ├Än arta popular─â, p├ónza este lipit─â de pere╚Ťii monumentelor de lemn, pentru a ob╚Ťine o suprafa╚Ť─â neted─â, potrivit─â pentru realizarea picturii.

Maruflare dex online | sinonim

Maruflare definitie

Intrare: marufla
marufla verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: maruflare
maruflare substantiv feminin
  • silabisire: -fla-