MARTIROLÓG s. n. v. martirologiu.

MARTIROLÓGIU, martirologii, s. n. Scriere care cuprinde lista martirilor2 Bisericii (și povestirea suferințelor lor) sau, p. gener., lista celor care au suferit ori au murit pentru o idee, pentru o convingere. [Var.: martirológ s. n.] – Din lat. martyrologium, fr. martyrologe.

MARTIROLÓG s. n. v. martirologiu.

MARTIROLÓGIU, martirologii, s. n. Scriere care cuprinde lista martirilor2 bisericii (și povestirea suferințelor lor) sau, p. gener., lista celor care au suferit ori au murit pentru o idee, pentru o convingere. [Var.: martirológ s. n.] – Din lat. martyrologium, fr. martyrologe.

martirológiu [giu pron. giu] s. n., art. martirológiul; pl. martirológii, art. martirológiile (-gi-i-)

martirológiu s. n. [-giu pron. -giu], art. martirológiul; pl. martirológii, art. martirológiile (sil. -gi-i-)

MARTIROLÓGIU s.n. 1. Listă de martiri sau de sfinți; martirologie. 2. (Fig.) Lungă enumerație de suferințe îndurate. [Pron. -giu. / < lat. martyrologium, cf. germ. Martyriologium, ngr. martirologion, fr. martyrologe].

MARTIROLÓGIU s. n. 1. scriere cuprinzând lista martirilor bisericii sau a acelora care au suferit pentru o idee etc.; martirologie. 2. (fig.) lungă enumerație de suferințe îndurate. (< lat. martyrologium, fr. martyrologe)

MARTIROLÓGIU ~i n. 1) Culegere de povestiri despre suferințele îndurate de mucenicii bisericii. 2) fig. rar Listă de martiri sau de sfinți. /<lat. martyrologium, fr. martyrologe

martirologiu n. 1. catalogul martirilor și al sfinților în genere; 2. fig. enumeratiune lungă de suferințe îndurate.

*martirológiŭ n. (mlat. martyrologium, ngr. martyrológion, compus ca și oro-logiŭ). Lista saŭ catalogu martirilor saŭ sfinților (cam tot una cu sinaxar). Fig. Catalogu victimelor saŭ suferințelor: martirologiu științeĭ, martirologiu unuĭ om.