Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru martirizare

MARTIRIZ├ü, martirizez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva la un martiriu; p. gener. a chinui, a maltrata, a tortura, a schingiui. ÔÇô Din fr. martyriser.
MARTIRIZ├üRE, martiriz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a martiriza ╚Öi rezultatul ei; p. ext. martiriu. ÔÇô V. martiriza.
MARTIRIZ├ü, martirizez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva la un martiriu; p. gener. a chinui, a maltrata, a tortura, a schingiui. ÔÇô Din fr. martyriser.
MARTIRIZ├üRE, martiriz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a martiriza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. martiriza.
MARTIRIZ├ü, martirizez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva la suferin╚Ťe morale sau la torturi pentru credin╚Ťa sau convingerile sale; p. ext. a chinui, a tortura, a maltrata.
martirizá (a ~) vb., ind. prez. 3 martirizeáză
martirizáre s. f., g.-d. art. martirizắrii; pl. martirizắri
martiriz├í vb., ind. prez. 1 sg. martiriz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. martirize├íz─â
martirizáre s. f., g.-d. art. martirizării; pl. martirizări
MARTIRIZÁ vb. (BIS.) (rar) a mucenici.
MARTIRIZÁ vb. I. tr. A supune pe cineva unui martiriu; a trece în rândul martirilor; (p. ext.) a chinui, a maltrata. [< fr. martyriser].
MARTIRIZ├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a martiriza ╚Öi (mai ales) rezultatul ei; trecere ├«n r├óndul martirilor; martiriza╚Ťie; (p. ext.) martiriu. [< martiriza].
MARTIRIZÁ vb. tr. a supune unui martiriu; (p. etc.) a tortura, a chinui. (< fr. martyriser)
A MARTIRIZ├ü ~├ęz tranz. A supune la un martiriu. /<fr. martyriser
martirizà v. 1. a face să sufere martiriul; 2. fig. a face să sufere mult.
*martiriz├ęz v. tr. (mlat. martyrizare, fr. martyriser, d. mgr. martyr├şzo. Fac s─â sufere chinurile credin╚Ťe─ş. Fig. Chinu─şesc, torturez: nu martiriza╚Ť─ş animalele!
MARTIRIZA vb. (BIS.) (rar) a mucenici.

Martirizare dex online | sinonim

Martirizare definitie

Intrare: martiriza
martiriza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: martirizare
martirizare substantiv feminin