martirizare definitie

2 intrări

17 definiții pentru martirizare

MARTIRIZÁ, martirizez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva la un martiriu; p. gener. a chinui, a maltrata, a tortura, a schingiui. – Din fr. martyriser.
MARTIRIZÁRE, martirizări, s. f. Acțiunea de a martiriza și rezultatul ei; p. ext. martiriu. – V. martiriza.
MARTIRIZÁ, martirizez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva la un martiriu; p. gener. a chinui, a maltrata, a tortura, a schingiui. – Din fr. martyriser.
MARTIRIZÁRE, martirizări, s. f. Acțiunea de a martiriza și rezultatul ei. – V. martiriza.
MARTIRIZÁ, martirizez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva la suferințe morale sau la torturi pentru credința sau convingerile sale; p. ext. a chinui, a tortura, a maltrata.
martirizá (a ~) vb., ind. prez. 3 martirizeáză
martirizáre s. f., g.-d. art. martirizắrii; pl. martirizắri
martirizá vb., ind. prez. 1 sg. martirizéz, 3 sg. și pl. martirizeáză
martirizáre s. f., g.-d. art. martirizării; pl. martirizări
MARTIRIZÁ vb. (BIS.) (rar) a mucenici.
MARTIRIZÁ vb. I. tr. A supune pe cineva unui martiriu; a trece în rândul martirilor; (p. ext.) a chinui, a maltrata. [< fr. martyriser].
MARTIRIZÁRE s.f. Acțiunea de a martiriza și (mai ales) rezultatul ei; trecere în rândul martirilor; martirizație; (p. ext.) martiriu. [< martiriza].
MARTIRIZÁ vb. tr. a supune unui martiriu; (p. etc.) a tortura, a chinui. (< fr. martyriser)
A MARTIRIZÁ ~éz tranz. A supune la un martiriu. /<fr. martyriser
martirizà v. 1. a face să sufere martiriul; 2. fig. a face să sufere mult.
*martirizéz v. tr. (mlat. martyrizare, fr. martyriser, d. mgr. martyrízo. Fac să sufere chinurile credințeĭ. Fig. Chinuĭesc, torturez: nu martirizațĭ animalele!
MARTIRIZA vb. (BIS.) (rar) a mucenici.

martirizare dex

Intrare: martiriza
martiriza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: martirizare
martirizare substantiv feminin