17 definiții pentru martie
MÁRTIE s. m. A treia lună a anului, care urmează după februarie; mărțișor, marț2. [
Var.: (
înv. și
pop.)
mart, (
pop.)
márte s. m.] – Din
sl. martiĭ. MART s. m. invar. v. martie. MÁRTE s. m. invar. v. martie. MÁRTIE s. m. invar. A treia lună a anului, care urmează după februarie; mărțișor, marț2. [
Var.: (
înv. și
pop.)
mart, (
pop.)
márte s. m. invar.] – Din
sl. martiĭ. MARTÍE s. m. Numele lunii a treia a anului; (popular) mărțișor. În zori de ziuă, vineri în 10 martie, munteanca și feciorul ei au închingat caii cei pagi ș-au încălecat. SADOVEANU, B. 105. ◊
Expr. Martie din post nu lipsește (sau
ca-n martie postul)
v. post3. – Variante:
mart (SADOVEANU, E. 110, KOGĂLNICEANU, S. 131),
márte (COȘBUC, P. II 37)
s. m. mártie (-ti-e)
s. m.,
g.-d. lui mártie;
abr. mart.; III /.03./-03-
mártie s. m. invar. (sil. -ti-e) (dar 8 Martie), g.-d. art. lui mártie; abr. mart., simb. III (și:.3./-3-) MÁRTIE s. (înv. și pop.) marț, (pop.) mărțișor, (înv.) germănar. (Luna ~.) MÁRTIE m. A treia lună a anului; mărțișor. [Sil. -ti-e] /<sl. martii, martu Martie m. a treia lună a anului, numită de popor Marț sau Mărțișor. [Gr. mod.].
Mártie m. (vsl. Martiĭ și Martŭ, ngr. Mártios, d. lat. martius[mensis, luna] luĭ Marte, de unde și it. sp. pg. marzo, pv. mars, martz, fr. cat. mars; germ. März. V.
marț, marțĭ, mărțișor). A treĭa lună a anuluĭ. A nu lipsi de nicăirĭ, ca Martie din post, a fi prezent la toate petrecerile saŭ chilipirurile.
MARTIE s. (înv. și pop.) marț, (pop.) mărțișor, (înv.) germănar. (Luna ~.) Martie dex online | sinonim
Martie definitie
Intrare: martie
martie substantiv masculin invariabil
mart substantiv masculin (numai) singular
marte substantiv masculin invariabil