MARTENSÍTĂ s. f. Constituent structural din aliaj fier-carbon la oțelurile călite. – Din fr. martensite.

MARTENSÍTĂ s. f. Constituent structural din aliaj fier-carbon la oțelurile călite. – Din fr. martensite.

martensítă s. f., g.-d. art. martensítei

martensítă s. f., g.-d. art. martensítei

MARTENSÍTĂ s.f. (Tehn.) Constituent al oțelului. [< fr. martensite].

MARTENSÍTĂ s. f. constituent structural al oțelurilor călite, cu o densitate foarte mare. (< fr. martensite)

MARTENSÍTĂ (< fr. {i}; {s} n. pr. A. Martens) s. f. Constituent al oțelului călit, caracterizat prin duritate foarte mare. Este formată din granule fine de ferită (2), care conține carbon în soluție metastabilă; are aspect acicular.