martac definitie

3 intrări

14 definiții pentru martac

MARTÁC, martaci, s. m. (Pop.) Stâlp, bârnă, par de lemn, folosit ca material de construcție. – Din tc. mertek.
MARTÁC, martaci, s. m. (Pop.) Stâlp, bârnă, par de lemn, întrebuințat ca material de construcție. – Din tc. mertek.
MARTÁC, martaci, s. m. (Învechit) Par, stîlp de lemn, întrebuințat ca material de dulgherie în construcții (mai ales la bordeie). [Pe grindă] se pun martaci, cu un capăt pe grindă și cu altul pre pămîntul dela marginea bordeiului. IONESCU, M. 151.
martác (pop.) s. m., pl. martáci
martác s. m., pl. martáci
MARTÁC s. v. căprior, cătușă, chingă.
MÂRTÁC s. v. cotoi, motan, pisoi.
martác (martáci), s. m. – Par, țăruș. Tc. mertek „lemn fasonat” (Șeineanu, II, 249; Berneker, II, 38; Tiktin; Lokotsch 1458), cf. bg. martak. – Der. mărtăci, vb. (a pune bîrne la acoperiș).
martac n. 1. par, gros; 2. pl. căpriori la învelișul unui bordeiu. [Turc. MERTEK].
martác m. (turc. mertek, grindă în patru muchĭ). Par orĭ prăjină groasă. Căprior care susține crăngile, paĭele și lutu acoperemîntuluĭ unuĭ bordeĭ: Bordeĭaș, bordeĭ, bordeĭ, Cu mărtăceiĭ de teĭ (P. P.)! – Și mărtac și mîrtac (Mold. Trans.). V. papaĭnog și furcă.
mărtác, V. martac.
mîrtác, V. martac.
martac s. v. CĂPRIOR. CĂTUȘĂ. CHINGĂ.
mîrtac s. v. COTOI. MOTAN. PISOI.

martac dex

Intrare: martac
martac substantiv masculin
Intrare: mârtac
mârtac
Intrare: mărtac
mărtac