MÁRTIE s. m. A treia lună a anului, care urmează după februarie; mărțișor, marț2. [
Var.: (
înv. și
pop.)
mart, (
pop.)
márte s. m.] – Din
sl. martiĭ. MARȚ2, (
2) marțuri,
s. n. (
Pop.)
1. Martie.
2. Mărțișor. –
Lat. martius [mensis].
MARȚ1 s. n. (În
expr.) A face (pe cineva) sau a fi (ori a rămâne) marț =
a) a bate (pe cineva) sau a fi bătut categoric la jocul de table, de cărți sau la altă întrecere;
b) a întrece sau a fi întrecut, a depăși sau a fi depășit categoric;
c) a face sau a fi pus în situația să nu mai poată obiecta sau spune nimic. [
Var.: (
pop.)
marți s. n.] – Din
tc. mars. MART s. m. invar. v. martie. MÁRTE s. m. invar. v. martie. MÁRTIE s. m. invar. A treia lună a anului, care urmează după februarie; mărțișor, marț2. [
Var.: (
înv. și
pop.)
mart, (
pop.)
márte s. m. invar.] – Din
sl. martiĭ. MARȚ2, (
2) marțuri,
s. n. (
Pop.)
1. Martie.
2. Mărțișor. –
Lat. martius [mensis].
MARȚ1 s. n. invar. (În
expr.) A face (pe cineva) sau a fi (ori a rămâne) marț =
a) a bate (pe cineva) sau a fi bătut categoric la jocul de table, de cărți sau la altă întrecere;
b) a întrece sau a fi întrecut, a depăși sau a fi depășit categoric;
c) a face sau a fi pus în situația să nu mai poată obiecta sau spune nimic. [
Var.: (
pop.)
marți s. n.] – Din
tc. mars. MARTÍE s. m. Numele lunii a treia a anului; (popular) mărțișor. În zori de ziuă, vineri în 10 martie, munteanca și feciorul ei au închingat caii cei pagi ș-au încălecat. SADOVEANU, B. 105. ◊
Expr. Martie din post nu lipsește (sau
ca-n martie postul)
v. post3. – Variante:
mart (SADOVEANU, E. 110, KOGĂLNICEANU, S. 131),
márte (COȘBUC, P. II 37)
s. m. MARȚ s. m. invar. (Și în forma marți, numai în
expr.)
A face sau
a fi (a rămîne) marț =
a) (la jocul de table) a bate (sau a fi bătut), a repurta o victorie (sau a suferi o înfrîngere) dublă într-un singur joc;
b) (
fig., familiar) a învinge (sau a fi învins), a depăși (sau a fi depășit) într-o anumită împrejurare. Nu e decît un an... de cînd a auzit-o el făcînd marți pe m-me Krauss de la Opera din Paris. DELAVRANCEA, S. 143. Buciume, cimpoaie și alte multe... cîntau într-o unire, de rămîneau marți cei mai buni muzicanți. ISPIRESCU, L. 237. Pot face marț pe un profesor de universitate. CARAGIALE, O. III 169. Variantă:
marți s. m. mártie (-ti-e)
s. m.,
g.-d. lui mártie;
abr. mart.; III /.03./-03-
marț2 (martie) (
pop.)
s. n.,
g.-d. lui marț
marț3 (mărțișor) (
pop.)
s. n.,
pl. márțuri
marț1 (la jocul de table)
s. n. mártie s. m. invar. (sil. -ti-e) (dar 8 Martie), g.-d. art. lui mártie; abr. mart., simb. III (și:.3./-3-) marț (martie, mărțișor) s. n., (mărțișoare) pl. márțuri marț (la jocul de table) s. n. MÁRTIE s. (înv. și pop.) marț, (pop.) mărțișor, (înv.) germănar. (Luna ~.) MARȚ s. v. martie, mărțișor. marț s. m. –
1. Martie. –
2. Mărțișor. –
Mr. Marțu.
Lat. Martius (Pușcariu 1034; Candrea-Dens., 1056). Cuvînt rar cu ambele sensuri (al doilea în
Munt.), a fost înlocuit de martie (
megl. marta),
s. f. (numele lunii), din
ngr. μάρτιος, parțial prin intemediul
sl. martii,
v. sb. mart (Vasmer,
Gr., 95). –
Der. mărțișor,
s. m. (martie); mărțișor,
s. n. (podoabă, medalion de 1 martie), pe care Pușcariu, Dimin., 127, îl deriva în mod echivoc din martie, este
dim. a lui marț (Pascu, Beiträge, 53).
marț s. m. – La anumite jocuri, a lăsa pe cineva „falit”. –
Var. (
înv.) marți.
It. marcio, marzo, prin intermediul
tc. mars (T. Papahagi, GS, VII, 296;
cf. Tiktin).
MÁRTIE m. A treia lună a anului; mărțișor. [Sil. -ti-e] /<sl. martii, martu MARȚ ~uri n. pop. 1) A treia lună a anului; martie; mărțișor. 2) Obiect mic de podoabă, legat de un fir împletit de culoare roșie și albă, care se poartă în cursul lunii martie, ca simbol al primăverii; mărțișor. /<lat. martius mart, -ă, s.f., s.n. (înv.) 1. (s.f.) catarg. 2. (s.n.) construcție metalică, turlă de sondă. Martie m. a treia lună a anului, numită de popor Marț sau Mărțișor. [Gr. mod.].
Marț m. numele popular al lunei lui Martie. [Lat. MARTIUS (MENSIS)].
marț a. termen de joc, în locuțiunea
a face marț: 1. a bate cu desăvârșire (în jocul de table);
2. fig. a covârși, a da de rușine pe cineva, [it. MARCIO, dial MARZO].
Mártie m. (vsl. Martiĭ și Martŭ, ngr. Mártios, d. lat. martius[mensis, luna] luĭ Marte, de unde și it. sp. pg. marzo, pv. mars, martz, fr. cat. mars; germ. März. V.
marț, marțĭ, mărțișor). A treĭa lună a anuluĭ. A nu lipsi de nicăirĭ, ca Martie din post, a fi prezent la toate petrecerile saŭ chilipirurile.
1) marț n., pl. urĭ (d. lat. martius, adj. d. Mars, Martis, Marte; mrom. marțu. V.
martie). Munt. est. Mărțișor, breloc (monetă, medalie) pe care-l poartă fetele de la 1 Martie pînă la 1 April atîrnat la gît cu o sfoară roșie cu alb în credință că nu se vor pîrli de soare în acel an.
2) marț n. (turc. mars, cîștig duplu la table, d. it. marcio [lat. márcidus. V.
mîrced], putred, potopit; perderia marcia, a fi marț la joc). Fam. A face marț pe cineva, a-l pune’n cofă, a-l învinge de tot. V.
mat 1. MARTIE s. (înv. și pop.) marț, (pop.) mărțișor, (înv.) germănar. (Luna ~.) marț s. v. MARTIE. MĂRȚIȘOR. MARȚ (< tc.) subst. A face (sau a fi, a rămâne) ~ = a câștiga (sau a pierde) la unele jocuri, în special la table, în condițiile în care se punctează dublu; fig. a învinge (sau a fi învins), a fi pus în situația de a nu mai putea replica. MARȚ, „Marțu”, numele lunei Martie la aromîni < lat. Martins, cf. Mărțișor sau Marți. 1. Marțu, Dănică (17 B IV 467); – N., act. 2. + -ea: Marțea, Bucur (Met 284). 3. + -in: Marțin; + -ian: Marțian, Pop Iuliu (AO XVI). 4. + -iu: Marțiu, I., din Baia (16 A III 365) – acesta prob. și sub influența magh. Marcius „luna martie”. 5. Mărțești s. 6. Mîrțea, olt. (17 BII 240); Mîrțani s. 7. Mărțcan jup. (16 B VI 160). 8. A Merțencei, mold. (Șez). 9. Prob. Morțun, mold., din Baia (Arh) < Marț + -un ca în tătun, sau < magh. marcona „feroce, sălbatic”; – Pavel, 1758 (M Put 188). 10. Din forma calendaristică a numelui lunii: Martie, jude, 1462 (C 10 Ștef 12). a face (pe cineva)
marț expr. 1. a învinge (pe cineva) la jocul de table, fără ca adversarul să aibă vreo piesă scoasă la terminarea jocului.
2. a surclasa / a învinge (pe cineva) fără drept de apel; a dovedi o superioritate covârșitoare asupra unui rival.