Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru marot─â

MAR├ôT─é, marote, s. f. (Livr.) Preocupare excesiv─â (uneori obsedant─â) pentru un anumit lucru, idee fix─â; p. ext. obiect al unei astfel de preocup─âri. ÔÇô Din fr. marotte.
MAR├ôT─é, marote, s. f. Preocupare excesiv─â (uneori obsedant─â) pentru un anumit lucru, idee fix─â; p. ext. obiect al unei astfel de preocup─âri. ÔÇô Din fr. marotte.
MAR├ôT─é, marote, s. f. (Fran╚Ťuzism) Obiect al unei afec╚Ťiuni exagerate. Caii aceia au devenit pentru N... o marot─â, o idee fix─â. CARAGIALE, O. II 23. ÔÖŽ Sceptru av├«nd ├«n v├«rf un cap acoperit cu glug─â ╚Öi ├«mpodobit cu clopo╚Ťei, pe care ├«l purtau bufonii.
mar├│t─â s.f. 1 (psih.) Interes excesiv, obsedant pentru ceva; manie, idee fix─â. ÔÖŽ Ext. Obiect al unei manii. Caii aceia au devenit... o marot─â, o idee fix─â (CAR.). 2 Sceptru av├ónd ├«n v├órf un cap caraghios, ├«mpodobit cu clopo╚Ťei, care era purtat de bufoni, ca semn al nebuniei. ÔÇó pl. -e. / <fr. marotte.
mar├│t─â (livr.) s. f., g.-d. art. mar├│tei; pl. mar├│te
mar├│t─â s. f., pl. mar├│te
MAR├ôT─é s.f. 1. Sceptru de bufon reprezent├ónd un cap caraghios ├«mpodobit cu zorzoane. 2. (Fam.) Obiect al unei manii, al unei ├«nclina╚Ťii speciale. [< fr. marotte].
MARÓTĂ s. f. 1. sceptru de bufon, reprezentând un cap caraghios împodobit cu zorzoane. 2. (fam.) obiect al unei manii, idee fixă. (< fr. marotte)
MARÓTĂ ~e f. 1) Sceptru de bufon cu un cap caraghios în vârf, împodobit cu zorzoane. 2) rar Slăbiciune mare pentru ceva; idee fixă; manie. /<fr. marotte
marot─â f. 1. sceptru cu clopo╚Ťei, emblema nebuniei; 2. fig. ceva iubit proste╚Öte (= fr. marotte).

Marot─â dex online | sinonim

Marot─â definitie

Intrare: marot─â
marot─â substantiv feminin