maron definitie

20 definiții pentru maron

MARÓ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. De culoarea castanei coapte; brun-roșcat, castaniu. 2. S. n. Culoare maro (1). [Var.: marón adj. invar., s. n.] – Din fr. marron.
MARÓN adj. invar., s. n. v. maro.
MARÓ adj. invar. De culoarea castanei coapte; brun-roșcat, castaniu. ♦ (Substantivat, n.) Culoare brună-roșcată, castanie. – Din fr. marron.
MARÓN adj. v. maro.
MARÓ adj. invar. De culoarea castanei coapte; cafeniu, brun-roșcat.
maró1 adj. invar.
maró2 s. n., art. maróul; (nuanțe) pl. maróuri
maró adj. invar.
maró s. n., art. maróul; (nuanțe) pl. maróuri
marón adj. m., pl. maróni; f. sg. marónă, pl. maróne
MARÓ adj. invar. cafeniu, castaniu, (pop.) căcăniu. (De culoare ~.)
MARÓ adj. invar. Cafeniu. ♦ s.n. Culoare brună-roșcată, cafenie. [< fr. marron].
MARÓN, -Ă adj. Animal maron = animal domestic care a revenit în starea de sălbăticie. [< fr. marron].
MARÓ adj. inv., s. n. (de) culoarea castanei coapte; brun-roșcat, castaniu. (< fr. marron, it. marrone, germ. Marone)
MARÓN, -Ă adj. (despre animale domestice) care a revenit în starea de sălbăticie. (< fr. marron)
MARÓ adj. invar. Care are culoarea castanei coapte; de culoare brun-roșcată; cafeniu; castaniu. [Art. maroul] /<fr. marron
MARO adj. invar. cafeniu, castaniu, (pop.) căcăniu. (De culoare ~.)
Maron, fiul unuia dintre preoții lui Apollo, pe nume Evanthes. Prin tatăl său se trăgea din însuși zeul Dionysus și, datorită acestui fapt, era pomenit și în ciclul dionisiac. Maron i-a dăruit lui Odysseus faimosul vin cu care eroul a reușit să-l îmbete pe ciclopul Polyphemus.
a i-o trage la cercul maro expr. (vulg.d. bărbați) a practica sexul anal.
ochi maro expr. anus.

maron dex

Intrare: maro
maro adjectiv invariabil substantiv neutru
maron adjectiv