MAROCHÍN, (2) marochinuri, s. n. 1. Piele de capră, sau, rar, de oaie sau de vițel, tăbăcită vegetal pentru a căpăta lustru și finețe; cordovan. 2. Sortiment, obiect din marochin (1). [Pl. și: marochine. – Var.: marochínă s. f.] – Din fr. maroquin, it. marochino.

MAROCHÍNĂ s. f. v. marochin.

MAROCHÍN s. n. Piele de capră sau, rar, de oaie sau de vițel, tăbăcită vegetal pentru a căpăta lustru și finețe; cordovan. [Var.: marochínă s. f.] – Din fr. maroquin, it. marochino.

MAROCHÍNĂ s. f. v. marochin.

MAROCHÍN s. n. Piele de capră, de oaie, de vițel sau de alte animale, tăbăcită special pentru a căpăta lustru și finețe și întrebuințată la diferite obiecte de galanterie; saftian. Numai Nicoară purta încălțări de marochin pînă la genunchi. SADOVEANU, N. P. 22. Îmi întinse portțigaretul de marochin. C. PETRESCU, S. 223. Criton lucră o carte în douăzeci de ani... Apoi legînd-o-n aur, în toc de marochin A dedicat-o falnic nerodului Damet. NEGRUZZI, S. II 227. ◊ Hîrtie marochin = hîrtie colorată imitînd pielea. – Variantă: marochínă (HOGAȘ, H. 103) s. f.

MAROCHÍNĂ s. f. v. marochin.

marochín (înv.) s. n., (sorturi, obiecte) pl. marochínuri/marochíne

marochín s. n., (sorturi, obiecte) pl. marochínuri/marochíne[1]

MAROCHÍN s. saftian, (înv.) cordovan. (Carte legată în ~.)[1]

MAROCHÍN s.n. Piele de oaie, de capră etc. tăbăcită într-un anumit fel pentru a căpăta lustru și finețe; material care imită o astfel de piele. [Var. marochină s.f. / cf. fr. maroquin, it. marocchino < sp. marroquin – marocan].

MAROCHÍNĂ s.f. v. marochin.

MAROCHÍN s. n. piele fină de capră tăbăcită vegetal; material care imită o astfel de piele. (< fr. maroquin, it. marochino)

marochín (marochínuri), s. n. – Saftian, cordovan. Fr. maroquin. – Der. marochinărie, s. f. (atelier, obiecte de marochin).

MAROCHÍN ~e n. Piele subțire și fină de capră (mai rar de oaie), tăbăcită cu extracte vegetale și folosită la confecționarea unor articole de galanterie și de încălțăminte; saftian. [Pl. și marochinuri] /<fr. maroquin, it. marochino[1]

marochin n. piele de țap sau de capră, preparată într’un mod particular.

*marochín n., pl. urĭ (it. marrocchino, fr. maroquin, marochin, d. sp. marroqui și marroquin, Marocan, din Maroc; bg. marokin). Pele de capră preparată într’un anumit mod, supțire și scumpă, numită și safian. – Și marochină f. (C. Hogaș, VR. 1910, 5, 215).

MAROCHIN s. saftian, (înv.) cordovan. (Carte legată în ~.)